Vrem o metropolă, visăm la un oraş de tip occidental, avem aere de mari europeni, dar pe stradă realitatea e alta. Şi sub stradă, în pasajul subteran „Griviţei” din Piteşti, acolo unde cerşetorii îşi dispută locurile cu vad. O privelişte tipic balcanică, ruptă parcă din „Groapa” lui Eugen Barbu sau din filmele lui Emir Kusturica.
Milostivi de Ziua Crucii
Jerpeliţi, murdari, înconjuraţi de plase cu boarfe urât mirositoare. Atmosferă de maidan, de ghetou, de tomberon, în chiar buricul târgului! Într-un pasaj care şi aşa lasă de dorit prin structura lui afectată de apa ce se infiltrează la fiecare ploaie mai puternică. Când sunt precipitaţii, unii trecători traversează pasajul cu umbrelele, pentru că pică apa din tavan. Acum cetăţenii coboară în subteran ţinându-se de nas. Noroc cu măştile sanitare care mai estompează izul înţepător!
E ora prânzului şi, aproape în fiecare zi, scenele se repetă. Nimic nou sub soare. O femeie mai în vârstă îşi aşează trupu-i greoi mai sus, pe primele trepte ale scării. Alta şi mai bătrână, uscăţivă şi guralivă, ceva mai jos. Piteşteanului îi e dat să o vadă şi pe a treia, la câţiva paşi distanţă. Toate, pe treptele reci. Toate, cu mâna întinsă. Şi cu vorbe meşteşugite. „N-are baba o pâine…”; „Fie-vă milă de copilaşul meu, n-are lapte… Pentru Maica Domnului!”; „Miluiţi-mă, să-mi iau algocalmin, să vă trăiască familia!” Şi altele din aceeaşi gamă. Cum concurenţa e mare, una trebuie să fie mai sonoră decât cealaltă. Profitând şi de sărbătoare, Ziua Crucii, e momentul prilenic pentru cerşit. Tot omul e mai smerit într-o astfel de zi, mai dispus spre fapte bune. Şi nu puţini sunt cei care, trecând prin pasaj, fac milostenie, un leu, doi… cinci… şi aşa mai departe, după generozitatea fiecăruia.
Spectacol deplorabil
Oricine ar avea curiozitatea să se oprească 10 minute şi să urmărească atent, ar observa cum îndeasă femeile, tolănite pe scări, bancnotele în buzunare. Dar cu toate astea, tot nu se adună îndeajuns nici pentru pâinea babei, nici pentru laptele puradelului, nici pentru algocalmin. Şi spectacolul continuă. Unul deplorabil. Şi dizgraţios, mai ales atunci când cerşetoarele se încaieră. S-a întâmplat azi. S-a întâmplat şi altădată. Mai mereu când se întâlnesc. Piteştenii aud, văd dar trec nepăsători. Prea grăbiţi în iureşul cotidian, nu au timp să urmărească cearta lor. Scârbiţi de ceea ce văd, mulţi preferă să nu miluiască pe niciuna, ci pe bărbatul care aşteaptă dania lor la cealaltă intrare din pasaj. Un „tablou” sumbru cu „personaje” care deranjează vizual, sonor, olfactiv! Şi care nu ar trebui să existe dacă poliţiştii locali ar coborî în pasaj. Măcar o dată la câteva zile…
