O victorie a Bisericii. În toate școlile din Argeș se fac ore de religie.
În cadrul deselor reforme ale învățământului, care au apărut precum ciupericile după ploaie îndată ce se instala un alt ministru al Educației, s-a tot încercat sacrificarea studiului religiei. Dar în realitate nu se reușește!
Tentative Mulți politicieni sau lideri de opinie, dându-și cu părerea despre felul în care trebuie să fie învățământul pe plai mioritic, aduc de fiecare dată în discuție, la orice analiză, problema orelor de religie. Se consideră a fi ineficientă studierea acestei materii, ba chiar o pierdere de timp.
Argumentele forte sunt stereotipe: „mai bine ar face elevii informatica în locul orei de religie sau limba engleză ori sport, ceva proactic și folositor”. La prima vedere, vocalii promotori ai acestor idei au dreptate. Numai că ar fi paradoxal ca, într-o țară cu un popor eminamente ortodox în proporție de peste 90%, religia să nu mai fie predată nici măcar la clasele primare, iar manualele de specialitate, cu chipul lui Hristos pe copertă, să fie aruncate la coșul de gunoi. Tentativele de acest fel au fost tot mai vizibile, în ultimii ani.
Răspunsul părinților Un pas, în direcția dorită de adversarii înverșunați ai orelor de religie, s-a făcut și, inițial, ei se credeau victorioși. Obligativitatea studierii religiei s-a desființat! Era o izbândă de etapă a celor care au pus la cale această schimbare majoră, menită să reformeze învățământul românesc.
Doar o amăgire pentru ei, deoarece îndată a venit răspunsul părinților care, la prima ședință de la începutul anului școlar, sunt rugați să opteze dacă doresc sau nu ore de religie pentru copiii lor. Ca și anul trecut, și la acest debut de an școlar, „reacția” părinților este fermă în favoarea orelor de religie! Asta este situația în județul nostru, pe cuprinsul eparhiei Argeșului și Muscelului. La fel și în alte eparhii, cu excepția zonelor în care trăiesc secui, spre exemplu.
O victorie a Bisericii Ortodoxe strămoșești, a preoților care, cu multă răbdare, la orele de cateheză, au reușit să inducă credincioșilor sentimentul că studierea cărților sfinte, a teologiei, măcar la nivel sumar, nu poate decât să aducă hrană spirituală, iar orele de religie de la școală fac parte integrantă din procesul de educație a copiilor. Biruința este deopotrivă a slujitorilor sfintelor altare, dar și a cadrelor didactice care i-au convins pe părinți. Religia în școli iată, nu moare, în ciuda tuturor încercărilor de „asasinat”!
