După ce se ridică de la masa sărăcăcioasă de seară, câţiva frăţiori se aşează în genunchi într-un colţ al singurei odăi pe care o au. Aşa i-a învăţat mama lor, să-I dea slavă lui Dumnezeu pentru ziua de azi şi să-I implore mila pentru cea de mâine. Tot biata mamă îi sfătuieşte să se roage pentru sănătate, mai cu seamă a tatălui, singurul care câştigă bani. Într-o seară l-a auzit pe băiatul ei cerându-i Domnului… rechizite.

I-au scris şi lui Iohannis

Ce mamă n-ar avea inima sfâşiată de durere dacă ar fi nevoită să-şi trimită copilul la şcoală cu hainele ponosite, cu cele vechi, de anul trecut, rămase oricum mici?! Cum e sufletul ei atunci când micuţa, care de-abia a păşit în clasa zero, îi întinde lista cu cele necesare la şcoală?! Învăţătoarea nu cunoaşte exact situaţia familiei Ştefănescu. Şi chiar dacă o intuieşte oarecum, nu are ce face. Asta e… programa. Pentru activităţile de la clasă sunt necesare bloc de desen, acuarele, pensule, plastilină, hârtie lucioasă şi câte şi mai câte. Băiatul din clasa a II-a are nevoie de caiete, ghiozdan, penar plin cu de toate.

Salariul bărbatului care munceşte pe brânci în constrcţii, de dimineaţă până noaptea târziu, e insuficient. Sunt şapte guri la masă, iar camera în care-şi duc viaţa în blocul nr. 16 din Ştefăneşti este închiriată. Curent, butelie, chirie, mâncare, lapte praf şi pamperşi pentru cel mic, medicamente. Lista cheltuielilor împovărătoare pare nesfârşită. Alta era situaţia dacă Primăria Piteşti, oraş în care familia Ştefănescu a stat ani la rând, le-ar fi dat o locuinţă socială. Situaţia lor este cunoscută. O ştie bine Tudor Pendiuc, a aflat-o Cornel Ionică, o cunoaşte vicele Sorin Apostoliceanu. Însă locuinţele sociale sunt doar câteva, iar cererea e imensă. Părinţii celor cinci copilaşi, în disperare de cauză, i-au scris şi lui Klaus Iohannis. De la Cotroceni însă nu au primit niciun răspuns.

Tăcerea preşedintelui ori a consilierilor săi i-a dezamăgit şi mai tare. Nu sperau într-o minune. Dar măcar o hârtie semnată de şeful statului ar fi fost dovada că acela le ştie necazul.

„Lăsaţi copiii să vină la Mine!”

Acum cei doi nu-şi mai fac iluzii. Având buletin de Piteşti, au tot crezut că îşi vor vedea visul împlinit, recent, când s-au atribuit câteva locuinţe sociale. Familia Ştefănescu nu s-a aflat pe lista fericiţilor. Resemnată, mama celor cinci copii spune că nu a rânduit Dumnezeu acum. Poate anul viitor sau când va fi voia Lui. În el îşi pune nădejdea şi, pe cei mai măricei dintre copii, pe băiatul dintr-a II-a, pe fata din clasa zero şi pe cel de la grădiniţă, îi sfătuieşte la fel, să creadă în El şi să-I ceară ajutorul. În primăvara acestui an, au văzut cu toţii miracolul materializat sub forma unei… mobile! Nu aveau pat, iar micuţii dormeau pe jos.

În urma unui articol publicat de ziarul nostru, soţii Ştefănescu au primit mai mult decât cereau. Petre Scărlătescu, patronul firmei de mobilă „VEROLUX”, le-a adus tot ce aveau nevoie: două paturi, şifonier, masă şi un birou pe care copiii să-şi facă temele. Cum s-ar putea descrie bucuria părinţilor şi fericirea şcolarului care de-abia aştepta să-şi întindă manualele?! Numai că, iată, şcoala a început, iar băieţandrul priveşte în gol la biroul pe care nu are ce pune. I-ar trebui un ghiozdan plin cu rechizite. La fel şi surioarei din clasa pregătitoare. Iar cel mic, măcar plastilină şi acuarele de-ar avea! Dar fiind prea săraci, nu-şi permit; banii aduşi de tatăl lor sunt insuficienţi. Îmbrăcat în treningul lui vechi rămas prea strâmt, băiatul va continua să se roage seară de seară, după masa lor sărăcăcioasă. A văzut cum rugăciunile i-au fost împlinite şi, printr-un miracol, camera a devenit neîncăpătoare pentru atâta mobilă nouă, modernă. Oare să nu mai facă Dumnezeu o minune? El, care pe toate le ştie, le vede, le poate?

Elevul dintr-a doua priveşte la unica icoană din odaie. Nedumerirea i se citeşte pe chip. În ochii trişti pare că stăruie o întrebare: Îmi va trimite Dumnezeu în dar ghiozdan, caiete, penar? Dacă nu, atunci de ce ar fi zis Iisus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”?!

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio