Veronica Lozovenu are 25 de ani și este cel mai tânăr profesor de Muzică Ușoară la Școala Populară de Arte și Meserii Pitești. Venită din Republica Moldova, aceasta a urmat Facultatea de Muzică la Universitatea Pitești și are un master în Educație Muzicală Contemporană și a fost bursieră Erasmus la Université de Bourgogne din Dijon (Franța), specializarea Muzicologie. În prezent, urmează programul de Conversie Profesională din Cadrul UPIT – Canto Muzică Ușoară/Jazz.
Veronica Lozovenu cântă muzică ușoară și muzică populară, calitățile ei vocale și interpretative fiind apreciate în concursuri naționale și internaționale. De asemenea, cântă la pian și la acordeon, face parte dintr-o trupă de muzică ușoară de mare succes, iar în activitatea pedagogică a obținut rezultate deosebite, chiar din primii ani, elevii acesteia obținând premii la concursuri prestigioase din țară și din străinătate. Despre toate acestea, tânăra ne-a vorbit în cele ce urmează.
„Muzica m-a descoperit pe mine”
-Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică?
-Muzica m-a descoperit pe mine, nu eu pe ea. Cel care „m-a descoperit” a fost Vasile Popovschi, conducătorul Ansamblului folcloric „Sanie cu zurgălăi” de la mine din localitate (Cenac). Dânsul a intuit calitățile mele vocale și m-a desemnat să fiu solistă a ansamblului. La început mergeam la ansamblu doar ca să intru gratis la discotecă, fiindcă ambele se făceau în aceeași sală. Totul a început dintr-o joacă, iar în timp s-a consolidat în marea mea pasiune.
-Care este stilul muzical ce consideri că te reprezintă și de ce l-ai ales?
-Bunicii mei cântau o muzică pe care ulterior am înțeles că i se spune muzică populară. Străbunicul meu a fost un mare iubitor al cântecului popular și cred că de aici vine și apropierea mea de muzica populară. Prima melodie din memoria mea de copil este: „Lume azi îți mai cânt eu/ Mâine alta-n locul meu” din repertoriul Zinaidei Julea; după ultimele acorduri ale piesei eu izbucneam și încercam să cânt prin casă: ,,Eu am să fiu!”. Pe lângă muzica populară cochetez și cu jazz-ul și muzica ușoară.
-Povestește-ne cum ai ajuns să studiezi la Pitești, fiind venită din Republica Moldova.
-Am vrut să cunosc oameni noi, să prind mai multă încredere în mine, să-mi dezvolt capacitatea de a lua decizii pe cont propriu și totodată să mă bucur de activități noi și diferite față de cele pe care le aveam acasă. Consider că atunci când ai dorința de a studia nu contează locul pe care îl alegi.
-Care crezi că sunt cele mai mari reușite ale tale ?
-În primul rând, faptul că fac ce-mi place îmi oferă o mare satisfacție pe plan personal și profesional, iar rezultatele nu întârzie să apară. Multe persoane ajung să devină prizonieri în propriul corp pentru că nu reușesc să își urmeze visul și astfel rămân nefericiți. Validarea mea ca un profesor bun constă în reușitele cursanților mei, ceea ce mă face să cred că am ales profesia potrivită. Ca interpretă de muzică populară, am ajuns să cânt cu Orchestra „Lăutarii” condusă de maestrul Nicolae Botgros, oferindu-mi o bucurie sufletească foarte mare.
-Ce sentimente ai atunci când ești pe scenă și trebuie să cânți în fața unui public numeros?
-Dintotdeauna mi-a plăcut să fiu în centrul atenției și să dăruiesc oamenilor o părticică din sufletul meu, din bucuria de a trăi și a împărtăși emoții. Ceea ce mă face cu adevărat fericită sunt aplauzele de la finalul fiecărui spectacol. Sentimentul pe care îl simt pe scenă este unic.
„Nimeni nu se naște învățat”
-Cum te simți și te caracterizezi în postura de profesoară?
-Școala Populară de Arte și Meserii din Pitești promovează tinerii și rezultatele lor prin prisma elevilor care vor beneficia de acestea. Meseria de profesor este una frumoasă și nobilă unde întâlnești cele mai inocente priviri, poți oferi iubire și să primești și mai multă înapoi. Îmi place mult ceea ce fac, această meserie îmi aduce multe împliniri și satisfacții profesionale. Am ales un drum care nu e deloc ușor, dar care îmi permite să îmi urmez propria pasiune pentru muzică și să împărtășesc această pasiune și cu ceilalți.
Ceea ce este interesant în activitatea mea ca profesor este faptul că, deși mi-au fost insuflate cunoștințe, nimeni nu m-a învățat să fiu profesor. Această deprindere am dobândit-o pe parcursul anilor de colegiu, dar și de facultate. Am avut marele noroc să fiu înconjurată de profesori cărora această meserie li s-a potrivit ca o mănușă, făcându-mă să realizez cât de plăcut poate fi să interacționezi cu ceilalți. Nimeni nu se naște învățat, nici măcar un profesor.
-Care sunt planurile și dorințele tale pentru viitor?
-Nu îmi fac planuri pe termen lung, se zice că „dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i ce planuri de viitor ai”. Așa că azi știu ce fac, mâine voi vedea. Vreau să fiu sănătoasă, să mă bucur și să trăiesc clipa alături de familie și cei dragi!
