Victoria contra Italiei la Lille (1-0) era numai a patra victorie irlandeză în 28 de ani. Irlanda a participat la Campionate Europene (1988, 2012 şi 2016) şi Cupe Mondiale (1990, 1994, 2002). Prima participare produce primul rezultat de prestigiu cu o victorie contra vecinului englez în 1988 (1-0). În 2002, Arabia Saudită se pleacă în faţa verzilor cu un scor dur: 3-0. Prestigioasa Cupă Mondială din ’94 îi permite Irlandei să bată Italia (1-0) şi să se califice pentru turul următor. Din păcate pentru ei, irlandezii sunt eliminaţi în optimi de Ţările de Jos, cu 2-0. Vă rog să notaţi că în 1990, în Italia, irlandezii au ajuns până în sferturile de finală fără a câştiga un singur meci. Dar, îmi amintesc bine, au învins România atunci la şuturi la poartă. Şi au fost după aceea eliminaţi de Italia cu 1-0, evident. Mijlocaş şi căpitan legendar la Manchester United, din 1993 la 2005, Roy Keane era sângeros pe teren. Rivalitatea sa cu Patrick Viera, mijlocaş la Arsenal, a durat multe sezoane. El a rămas tot aşa de vulcanic în vestiare cum îl ştiam, în calitate de selecţioner al naţionalei Irlandei. Înaintea partidei cu Italia, el a explicat fără ambiguităţi: „Trebuie să-i doborâm pe italieni, să avem fineţea oamenilor de pe stradă pentru a-i opri. Trebuie să avem pe teren jucători cu curaj şi momiţe… Nu va fi genul de meci în care ne vom face noi prieteni”.
Desigur că este cu totul accidental şi fără semnificaţie. Dar cele două Irlande, de Nord, eliminată în optimi de Ţara Galilor, şi Eire au participat la acest Euro. Printre numeroasele lor puncte comune este numele de familie al selecţionerilor naţionalei: O’Neill. Cum ar fi Popescu la noi. Michael pentru Irlanda de Nord, Martin pentru vecinii de dedesubt. Nu au nicio legătură de familie, dar au o capacitate comună de a obţine cel mai bun rezultat de la echipele lor. Ultima: niciunul dintre jucătorii selecţionaţi pentru meciul cu Franţa nu a jucat în Irlanda. Dimpotrivă, majoritatea evoluează pe terenurile engleze. Să fie oare calitatea gazonului?…
Alex HOROVEANU
