Guvernul Dăncilă, generos nevoie mare, a mărit recent indemnizaţia zilnică acordată ultimilor supravieţuitori de la leprozeria din satul Tichileşti din Tulcea. Mai sunt în acest loc 10 bolnavi de lepră de tip lepromatos, nişte nefericiţi ai sorţii, izolaţi aici pe viaţă imediat ce au fost diagnosticaţi cu această boală ca un blestem.
Sunt octogenari sau nonagenari, pentru că de lepră nu se moare. Agentul patogen este bacilul Hansen, înrudit cu bacilul Koch din tuberculoză. Boala este transmisibilă, iar acest bacil acţionează lent şi insidios în ani de zile, transformând pacientul într-un om cu chip de monstru, cu corpul plin de ulceraţii şi cu amputaţii spontane ale degetelor de la mâini şi de la picioare. Să le dai acestor bătrâni 20 în loc de 11 lei pe zi indemnizaţie este o ruşine, comparând cu suma alocată celor care au ajuns să facă puşcărie pentru hoţie şi alte delicte. Nu sunt cu miile sau cu sutele, ci numai zece suflete care au avut o viaţă de coşmar.
În 1978 eram medic secundar într-o clinică din Bucureşti, unde am început cu abecedarul dermatologiei. Şef de clinică era profesorul doctor Pavel Vulcan, o mare personalitate, expert OMS în problema leprei. În anii ’60 stătuse 12 luni în Vietnam, membru al unei echipe internaţionale de medici, pentru depistarea şi izolarea bolnavilor de lepră. Ne-a luat pe toţi cei 23 de secundari şi ne-a dus la Tichileşti. Erau atunci internaţi acolo aproximativ 80 de bolnavi. Niciunuia dintre noi nu ne-a fost teamă să dăm mâna cu ei şi să le ascultăm poveştile horror despre cum s-au îmbolnăvit devenind apoi deţinuţi pe viaţă (nu în puşcărie, ci într-un spital cu circuit închis).
În 1976 apăruse un tratat dermatovenerologic sub semnătura prof. univ. dr. Aurel Conu. La finalul celor trei pagini dedicate leprei scrie: „Foştii bolnavi de lepră din ţara noastră şi-au reluat activitatea, iar leprozeria din satul Tichileşti unde erau izolaţi a fost desfiinţată, satul devenind ca oricare altul”.
Ordinul Cavalerilor de Malta din Germania, după 1989, a făcut donaţii generoase leprozeriei: o mare bucătărie dotată ultramodern, instalaţie de gaze pentru încălzirea încăperilor, WC-uri, aparatură, medicamente, materiale sanitare şi televizoare.
