O călătorie cu maşina şi rulota, în căutarea Aurorei Boreale, în zona arctică a Scandinaviei
După ce cu vreo doi-trei ani în urmă am făcut o călătorie cu maşina şi rulota, vara, în nordul extrem al continentului, dincolo de linia Cercului Polar de Nord, recent am revenit acasă dintr-o altă călătorie asemănătoare, în aceeaşi zonă arctică a Scandinaviei (acolo iarna e încă în toi). Dacă vara tentaţia o reprezintă prezenţa soarelui non-stop, 24 de ore pe zi, iarna turiştii dau buzna pentru a vedea vestitele lumini ale Nordului, cunoscute şi sub denumirea de Aurora Boreală.
Să mergi cu maşina prin acele zone, iarna, când temperaturile oscilează între minus 5-10 grade, ziua, respectiv între minus 15 şi minus 35, noaptea, e o întreprindere temerară. Iar cu o rulotă de 1.350 kg, agăţată de cârligul maşinii, e şi mai riscant. Doar iarna nu-i ca vara, cugeta mai an un fost preşedinte al României. Cu toate acestea, după pregătiri temeinice – cam o jumătate de an – şi după consultări cu mai mulţi amatori de camping hibernal din ţările nordice, am purces la drum pe la finele lui februarie. La noi apăruseră deja ghioceii.
Toată lumea face autostrăzi
După ieşirea din ţară pe la Borş, am traversat Ungaria (mai bine de jumătate din drum, parcurşi pe autostradă, fără probleme) şi am intrat în Slovacia în apropiere de oraşul Kosice. Ultimii vreo 50-60 km prin Ungaria i-am făcut pe un drum naţional care pornea de lângă Miskolc, însă exact lângă panoul care anunţa intrarea în Slovacia începea autostrada. Iar de-a lungul celor 50-60 km de la Miskolc la frontiera slovacă, drumarii unguri lucrau de zor la viitoarea autostradă. Prin Slovacia am mers pe autostradă chiar şi prin Munţii Tatra, mai puţin o porţiune de câţiva zeci de kilometri, care seamănă cu şoseaua de la Câmpulung înspre Braşov. Seamănă ca peisaj, vreau să spun, pentru că, altminteri, drumul e impecabil. Nici vorbă de multitudinea de gropi de la noi! Acolo, în Tatra, am dat de zăpadă din belşug, a trebuit să rulăm vreo oră şi ceva printr-un viscol mare, dar am ajuns fără probleme de cealaltă parte a munţilor, în Polonia.
Drumuri impecabile, carburanţi ieftini
Deşi destinaţia noastră a fost portul Kiel, din nordul Germaniei, am preferat să tranzităm cât de mult posibil prin Polonia (de la sud-vest la nord-vest), din raţiuni ce ţin şi de preţul carburanţilor, dar şi al altor bunuri necesare unui astfel de drum, pe care le-am cumpărat de la polonezi, în general cu 20-30% mai ieftin decât la noi. Benzina de 95 în Polonia costă între 3,7 şi 3,85 lei, iar litrul de GPL, între 1,6 şi 1,9 lei (aceasta, nota bene, în condiţiile în care salariul mediu în Polonia e cu circa 50% mai mare decât la noi). În plus, cea mai mare parte a traseului parcurs prin Polonia a fost o încântare: am rulat mai mult pe autostrăzi, chiar şi acolo unde hărţile noastre arătau că e doar drum naţional. De fapt, autostrăzile polonezilor s-au dovedit a fi chiar mai bune calitativ decât cele pe care am mers de la graniţa poloneză (de lângă oraşul Szczecin) până în portul german Kiel, de la Marea Baltică, acolo de unde ne-am îmbarcat pe un feribot ce făcea legătura cu portul suedez Goteborg.
Băutură cât cuprinde vaporul
Am ajuns în portul Kiel cu vreo 6-7 ore înainte de plecarea vaporului către Goteborg, ceea ce ne-a permis să vizităm oraşul şi să mai facem câteva cumpărături. Cândva parte a Ligii Hanseatice, Kiel a scăpat de distrugerile masive pricinuite de război şi e un oraş de un pitoresc deosebit, cu iz medieval asemănător Sighişoarei. A surprins, însă, faptul că aproape un sfert, dacă nu o treime dintre trecători, nu arată deloc a germani pur-sânge, ci a imigranţi de origine africană ori arabo-asiatică. Viziunea doamnei cancelar Merkel… După-amiază am revenit în port şi ne-am îmbarcat într-un vapor imens, modern, cică singurul din lume care merge nu cu motorină, ci cu metanol obţinut din resturi vegetale. La îmbarcare am constatat că majoritatea maşinilor mici aveau numere fie suedeze, fie norvegiene şi că toate, fără excepţie, erau burduşite până la refuz cu bere, vin şi spirtoase. Date fiind preţurile prohibitive ale băuturilor alcoolice în ţările scandinave, mulţi nordici mai fac câte o excursie cu vaporul până în Germania ori în Polonia doar pentru a se aproviziona zdravăn cu băutură. După o călătorie care a durat vreo 15-16 ore, a doua zi dimineaţă am acostat în portul Goteborg.
Sorin SIMION
(va urma)
