Peisaj pitoresc pe Valea Râuşor
În Rucăr, izvorând chiar de sub Vârful Păpuşa, pe o lungime de 16 kilometri curge Râuşorul. Valea cu acelaşi nume e plină de contraste. Cu Raiul pe pământ, cum se spune, dar şi cu dezastrul creat de om. Mirificul naturii este umbrit de gunoaie, iar încercările unor investitori în turism sunt „pătate” de fantomele vremurilor trecute, de nepăsarea unor semeni.
Lupta dintre vechi şi nou
De câţiva ani încoace, unii au investit în această zonă, au apărut mai multe pensiuni frumoase, unele dintre ele îmbinând tradiţionalul cu modernul. Iar turiştii nu sunt puţini în această parte de judeţ. Numai că până a ajunge la aceste stabilimente, chiar aproape de intrarea pe Valea Râuşor, întâlneşti semnele unor timpuri de curând apuse. Pe partea stângă a râului, cum urci spre munte, te loveşte imaginea ruinelor unei foste colonii de muncitori care au locuit aici până în anii ’90, muncitori care au lucrat la ridicarea hidrocentralei sau la minele din apropiere. Probabil că a fost vorba despre câteva sute de oameni care duceau aici o viaţă normală, dar, odată cu prăbuşirea sistemului comunist şi, implicit, a activităţilor industriale din zonă, totul a ajuns o ruină. Dintre cele câteva zeci de apartamente sau garsoniere doar câteva sunt locuite şi oarecum îngrijite. Restul sunt surpate şi au devenit focare de infecţie. După spusele locuitorilor din zonă, acestea aparţin acum unor „oameni importanţi” din Rucăr şi de aceea autorităţile locale nu îndrăznesc să aplice măsuri de ecologizare a perimetrului.
Gunoaie în râu
Ce fac autorităţile?
Şi tot la intrarea pe Valea Râuşor întâlneşti ceva ce niciun turist nu ar vrea să vadă vreodată: activităţi de prelucrare a lemnului chiar pe malul apei. Imediat apar şi semne că poate fi şi ceva frumos. O fermă cu animale, unde atrag atenţia nişte capre care, evident, nu sunt autohtone. De la vecini aflăm că în urmă cu ceva vreme aici se găseau şi animale sau păsări exotice. Mai sus, până să ajungi în „paradisul” naturii, dai de fel de fel de imagini care te întristează din nou. Gunoaie la tot pasul, atât în râu, cât şi la marginea pădurii, terenuri întregi pline de resturi din construcţii, porţiuni de drum care stau să cadă în urma surpării parapeţilor. Şi, una peste alta, întâlneşti şi cetăţeni certaţi cu legea care cară piatră de râu cu atelaje improvizate trase de utilaje mecanizate. Cum reacţionează funcţionarii Primăriei Rucăr? Dar inspectorii Gărzii de Mediu sau reprezentanţii celor de la Ape?
Fosta colonie, în paragină
Când te hotărăşti ca turist să nu mai „vezi” toate aceste mizerii, apare în sfârşit şi partea frumoasă a lucrurilor. Pensiuni de curând ridicate, cu spaţii verzi imense şi locuri de joacă amenajate pentru copii. Şi un peisaj autentic: verdeaţă cât vezi cu ochii, case vechi, dar îngrijite, câteva gospodării ale localnicilor care se ocupă de creşterea animalelor. Iar cel mai frumos este să priveşti cosaşii pe pantele abrupte ale dealurilor, să te minunezi şi să te întrebi cum reuşesc să adune fânul şi să-l aducă în vale. Totul pare perfect pentru un sejur alături de prieteni sau familie.
Obligaţie
Gunoaie din construcţii
Din păcate, la final trebuie să te întorci spre drumul naţional, dar, după atâtea peisaje extraordinare, dai din nou cu ochii de mizeriile omeneşti. La Rucăr ar trebui să se înţeleagă faptul că doar efortul investitorilor privaţi nu este de ajuns, că este nevoie de o implicare serioasă şi din partea autorităţilor locale. Dezvoltarea turistică şi economică a zonei nu înseamnă doar ca unii să investească şi alţii să pretindă taxe şi impozite. Obligatoriu trebuie asigurată şi infrastructura necesară. Şi acest aspect cade strict în sarcina autorităţilor.
Despre Râuşor
Lemnul se prelucrează pe malul apei
Râuşorul izvorăşte de sub vârful Păpuşa, are o lungime de 16 km şi străbate depresiunea Râuşor situată între văile Strâmbului şi Oarzănii. Depresiunea Râuşor se află pe valea cu acelaşi nume şi face parte din comuna Rucăr, locuită de aproximativ 6.000 de oameni şi situată la contactul a cinci unităţi de relief, masivele Iezer-Păpuşa, Făgăraş, Piatra Craiului, Leaota şi Culoarul Bran – Rucăr – Dragoslavele.
Flavius PETRESCU
