Faptul că la noi în judeţ avem un relief ce ne dezvăluie peisaje impresionante nu mai e demult o noutate, ştim prea bine ce marfă păstrăm în debara. Spun bine „păstrăm”, căci marele nostru păcat e că nu valorificăm aceste minunăţii şi, în loc să exultăm, suferim la capitolul turism. Dacă ar fi să dăm doar un exemplu, acela ar fi „Valea lui Stan” de pe Transfăgărăşan. O mulţime de oameni pasionaţi de drumeţii montane apreciază traseul ca fiind „cel mai spectaculos din România” (aşa cum Transfăgărăşanul este cunoscut drept cea mai spectaculoasă şosea din România) şi îl „punctează” la capitolul dificultate (pante abrupte, scări, lanţuri, căţărări printre bolovani ş.a.m.d), dar mai ales la tabloul de vis oferit de nenumăratele cascade din parcurs. Recenziile detaliate ale acestui traseu sunt presărate cu o mulţime de fotografii care ar lăsa străinii gură-cască. Cuvintele nu sunt însă nici ele de prisos, ba dimpotrivă. Considerăm că însemnările celor care au fost pe „Valea lui Stan” merită traduse şi publicate pe site-uri din afară, poate aşa lucrurile vor începe să se mişte în direcţia potrivită. De ce să ne rezumăm doar la o şosea când avem mult mai multe de oferit?
George OLTEANU