Uzina Dacia demarează o nouă rundă de plecări voluntare
Uzina Automobile Dacia din Mioveni va începe, de la 1 martie, prima campanie de plecări colective voluntare din acest an. Măsura vine în contextul accelerării procesului de robotizare și al reducerii planificate a volumului de producție.
Angajații au fost deja informați atât despre calendarul disponibilizărilor, cât și despre sumele compensatorii oferite în cazul unei demisii voluntare.
Compensații în funcție de vechime
Potrivit informațiilor confirmate de companie și publicate de Profit.ro, primele de concediere diferă în funcție de vechimea în uzină. Angajații cu până la 2 ani vechime pot primi 25.000 de lei net, la care se adaugă drepturile salariale cuvenite. Pentru cei cu o vechime cuprinsă între 2 și 4 ani, suma ajunge la 63.000 de lei, iar pentru angajații cu 4–8 ani vechime, compensația este de 113.000 de lei.
Cele mai mari sume sunt acordate angajaților cu peste 16 ani de activitate, care pot încasa până la 210.000 de lei.
O categorie distinctă este reprezentată de angajații cu boli profesionale sau cu invalidități survenite în urma accidentelor de muncă. Aceștia vor beneficia de cea mai mare compensație, în valoare de 240.000 de lei, echivalentul a aproximativ 50.000 de euro.
Fondurile alocate de Automobile Dacia SA, companie deținută de Renault Group, au fost negociate cu Sindicatul Autovehicule Dacia (SAD). Plățile urmează să fie efectuate odată cu salariile aferente lunii februarie.
Cererile pentru intrarea în programul de concedieri colective trebuie depuse în cursul lunii februarie și vor fi analizate ulterior de managerii uzinei. Conform experienței din campaniile anterioare, se depun de regulă câteva sute de solicitări, însă doar aproximativ jumătate sunt aprobate.
Robotizare avansată, dar personal numeros
În prezent, Uzina Dacia numără aproximativ 11.000 de angajați, în condițiile în care gradul de robotizare a ajuns la circa 60%. În 2025, în fabrica de la Mioveni sunt activi aproximativ 550 de roboți industriali.
Comparativ, uzina Renault din Seul funcționează cu un număr mai redus de angajați și un nivel mai ridicat de automatizare, însă produce semnificativ mai puține automobile decât fabrica din România.
