Este o stare de război! Există și războiul! Acesta se poartă pe două fronturi: cel principal cu Covidul și cel socotit cu victima colaterală (de fapt nu e deloc colaterală, ci tot pe linia principală a „asaltului”) – publicul. Pacienții sunt vaccinații și nevaccinații, asimptomaticii și simptomaticii, trăitorii României – bătrâni, tineri sau copii – cadre medicale, auditori (nu cei ce fac audituri!) la radio sau victime ale „breaking news” de la TV ori pur și simplu cei bombardați zilnic cu „fake news”. Manipularea în cazul pandemiei și a vaccinurilor a atins cote maxime. O adevărată pandemie comunicațională în interiorul căreia toți au sentimentul că dețin adevărul. Consecința? Cetățeanul de rând acuză criza de credibilitate din partea autorităților și a feluriților de „specialiști”.
Se nasc firesc întrebări: Ne mai vaccinăm? Cu ce vaccin ne vaccinăm? De ce există centre specializate cu un anumit vaccin și cetățeanul nu are dreptul să opteze? De ce „cheagurile de sânge” atât de periculoase sunt tratate – neverosimil – ca normale pe scala atâtor efecte adverse întâlnite pe prospectele medicamentelor de orice natură? De ce n-a existat fermitate de la început în legătură cu prioritățile, încât cei vârstnici – cei mai expuși – sunt acum la „etcetera”? Faptul că un nou vaccin produs de Johnson&Johnson are un spectru mai larg pentru mai multe „tulpini” și se poate administra doar o singură dată n-ar trebui să devină o țintă terapeutică pentru autorități? Logica ar spune așa: cei care se vor vaccina mai târziu vor fi mai avantajați conform principiului „și cei din urmă vor fi cei dintâi”.
Încrederea în vaccinuri a fost reală din partea vaccinabililor care nu au fost de acord, totuși, cu cei care au protestat și protestează împotriva măștii și a vaccinului, împotriva măsurilor de securitate medicală colectivă. A venit însă episodul AstraZeneca. Multe țări europene, inclusiv Suedia, țară de origine, a oprit vaccinarea. Noi am „carantinat-o” (oribil termen!). Cred că principiul „nu există boli, ci bolnavi” este conștientizat. Conștientizate sunt și efectele adverse care însoțesc fiecare medicament. Sunt, toate, asumate de cetățean. Autoritatea Europeană a Medicamentului a dat liber vaccinului AstraZeneca în virtutea principiului, asumat de ea, că beneficiile întrec pericolele care se pot ivi. Onorabilii din AEM n-ar dori, desigur, să intre pe culoarele „pericolelor care se pot ivi”! E un fel de ruletă rusească, așa mi se pare!Cineva a fost mai tranșant: „balanța trebuie să fie net în favoarea beneficiilor!” Aici este punctul pe „i”: acest cuvânt – „net”.
Medicul Rafila, specialist, e adevărat, ne încurajează în felul său: „se poate muri și de la aspirină”. Între timp, „breaking news” sunt alimentate de apariția pneumologului Flavia Groșan cu „povestea mea și a celor o mie de pacienți pe care i-am tratat”. Nu sunt medic să fac evaluări.
Sunt însă medici care o acuză de încălcarea protocoalelor Comisiei de boli infecțioase din România, după cum sunt și pacienți – mii – pe care dr. Flavia Groșan i-a vindecat… „fără o zi de spitalizare”. I-a vindecat (inclusiv de Covid) după o schemă proprie de tratament, cu medicamente ieftine, cu o tehnică ce are în vedere o anumită doză de oxigen, fără heparină, fără administrarea – afirmă dânsa – a Kaletrei și a Codeinei, dar și… „cu un minut pe oră de plimbare”. Claritromicină, Ventolin, Flixotide – sunt soluțiile terapeutice ale doctoriței.
Suntem informați că va veni o nouă tranșă – substanțială – de AstraZeneca. Cei care au urmărit transmisia conferinței de presă au auzit de la Emer Cooke, directorul executiv al EMA: „Nu putem exclude definitiv o legătură între cheaguri și vaccin”. Ce să mai înțeleagă bietul asediat de Covid? Repet o concluzie care doar aparent ascunde tristețea: Să fim sănătoși!
