La finalul lunii noiembrie a avut loc Gala Tinere Talente, în prezenţa Alteţei Sale Regale Principesa Maria, eveniment în cadrul căruia a fost prezentată o inedită instalaţie industrială de artă realizată din piese de motor, în colaborare cu Groupe Renault România. Vernisată de Raluca Pantis – designer auto Groupe Renault România – alături de tinerii bursieri ai Fundaţiei Principesa Margareta a României care au conceput cele trei opere de artă, expoziţia face parte din campania Uzina inspiră pasiune. Aceasta traduce artistic pasiunea celor 3800 de oameni din Uzina Mecanica şi Şasiuri Dacia, cea mai complexă uzină Groupe Renault, la nivel mondial. Practic, talentaţii bursieri au fost în vizită la uzina din Mioveni şi li s-a dat mână liberă să conceapă arta lor inspiraţi fiind de ceea ce au văzut în mediul industrial. Au putut solicita piese, au discutat cu angajaţii, au pus întrebări, au măsurat, au desenat, au schiţat, s-au sfătuit cu mentorul lor, Raluca, iar ceea ce a ieşit a fost de-a dreptul impresionant. Am stat de vorbă cu Raluca, dar şi cu cele trei mari echipe despre ce a însemnat întreaga experienţă pentru ei, cum li s-a părut să dea naştere unei balerine, unei spine şi unei inimi folosind piese utilizate în mod normal în construirea unei maşini.
***
Motorul Inima
„Nimic nu este departe de nimic”
Inima este „motorul” vieţii. Un cord pompează de aproape 100 de mii de ori pe zi, de 35 de milioane de ori pe an şi de 25 de miliarde de ori într-o viaţă. La fel, un motor „sănătos” poate realiza 5.000 de rotaţii pe minut, 300 de mii pe oră şi peste 25 de milioane de rotaţii într-un an. Instalaţia reprezintă cel mai important mecanism al vieţii şi al mişcării: inima prezentată ca un motor, un motor prezentat ca o inimă.
Din echipa care a lucrat la Motorul – Inima fac parte Consuela Diniţă (24 de ani, pictură), Alina Cerescu (24 de ani, grafică) şi Mara Gudină, care a lipsit de la gală.
Consuela îşi va deschide un atelier de relaxare prin artă pentru adulţi. Acum face aceste ateliere de arte plastice cu copii într-o şcoală privată şi realizează caricaturi la diverse evenimente.
Alina a terminat Grafica şi va pleca cu o bursă Erasmus în Anglia.
– Cum vi s-a părut la uzină?
Consuela: Nu văzusem în viaţa mea o uzină, nu aveam aşteptări, nu îmi făcusem planuri pentru cum ar trebui să arate. În schimb, când am dat cu ochii de acea lume mi-a plăcut foarte mult! Ai spune în teorie că arta e departe de industrial, dar mie nu mi se pare nimic departe de nimic. Am plecat de acolo debusolată. Mă tot întrebam: toate astea fac parte dintr-o maşină?! A fost copleşitor!
M-a impresionat viteza oamenilor. Erau ca nişte roboţi, doar că erau oameni – mişcările lor, puse cap la cap, creau un dans foarte fain.
Alina: M-am simţit ca într-un film SF, toate se întâmplau automat, toţi erau în comuniune, toţi se mişcau ritmic. Părea că există cineva, sus, care îi coordona. Totul este actualizat, tehnologizat, roboţei din loc în loc, wow!
Dacă aş fi angajat acolo, aş fi impresionat de munca mea: uite ce pot să fac! De fapt, chiar cred că angajaţii sunt foarte impresionaţi de munca lor şi au de ce. Am fost şi la Renault Day şi i-am auzit pe unii dintre angajaţi cum explicau familiilor despre piese, le prezentau copiilor munca lor, iar scenele astea m-au emoţionat.
– Consuela, ai picta ceva văzut în uzină?
– Da, aş picta ceva masiv şi greu. Am rămas cu imaginea unei maşinării imense, o mega-presă care scotea o piesă minusculă. Şi sunetul era aşa de puternic! E fix ca în viaţă: uneori faci eforturi colosale pentru lucruri mici, dar vitale.
– Cum v-aţi găsit, cum v-aţi cuplat în aceeaşi echipă de lucru?
– A venit natural, fiecare a dat câte-o idee, le-am pus împreună şi aşa am ajuns o echipă.
– Cât aţi lucrat la proiect?
– Fizic: două zile. Psihic: mai mult, mult mai mult.
– Ce a fost cel mai greu?
Alina: Să alegem piesele. Am fost de trei ori la fabrică şi abia după aia mi-am făcut o imagine mai clară.
– Ce a însemnat Tinere Talente? A meritat? Cu ce v-a ajutat?
Alina: Eu am aflat din liceu de acest proiect, dar am aplicat abia la master. Aşa de mult mi-a plăcut, încât acum este al doilea an la ei. De meritat, clar a meritat, din moment ce am revenit. Am putut sta de vorbă cu oameni mari, mari de tot, cum ar fi cu Oana Pellea. În plus, datorită bursei am putut merge în Barcelona, am văzut muzee, a fost totul extrem de util.
Consuela: Am aflat de Tinere Talente, în anul întâi, de la nişte colegi; am depus portofoliul din liceu, am fost respinsă în primă fază, dar am revenit anul ăsta şi am fost acceptată. M-a ajutat enorm, am avut activitate, m-a ţinut în priză. Nu mai zic de mentorate: au fost geniale toate. Unde aş fi avut eu ocazia să vorbesc cu asemenea oameni?
Am şi ajuns prin acest program la Paris, la Louvre. Când vedeam piramida aia, nu speram să ajung prea devreme, dar anul ăsta ghici unde am fost?
– De ce Motorul – Inimă?
Consuela: A fost un proiect fantastic! Ne-a fost foarte frică la început că nu va funcţiona, dar am reuşit. Când l-am văzut la final, nu ne-a venit să credem. Am folosit motorul pentru că e inima maşinii, e centrul, iar inima e centrul vieţii noastre. Biele, pistoane, denumiri de care habar nu aveam înainte, iar acum sunt parte din arta noastră. Nu e minunat?
Alina: Ni s-a cerut să urmărim mişcarea, iar manivela activată de un om dă drumul mişcării şi, practic, pune în funcţiune inima.
– Ar fi tare să aibă şi omul un buton de unde să-şi activeze inima.
Consuela: Ha-ha-ha, ar fi ceva! Aşa nu am mai suferi.
– Uzina inspiră pasiune până la urmă? Ce ziceţi?
Consuela: Ohooo, în ce hal! Noi, făcând din elementele industriale această operă artistică, am demonstrat cu vârf şi îndesat că arta poate transforma industria şi invers. S-au unit două universuri şi asta e incredibil! Ce am realizat noi este tot o maşinărie. Nu e un Duster, nu e un Megane, este o maşinărie mai specială. Mi-ar plăcea foarte mult acum să îi rugăm pe angajaţii uzinei să picteze ceva, să facă şi ei arta noastră. Să le dăm pensule şi să creioneze ceva. Pun pariu că ar ieşi bine.
Alina: Dacă nu am fi mers acolo, nu aş fi vorbit de inspiraţie. Dar atmosfera de la uzină este ceva de nedescris. Simţi şi tu ce simt oamenii de acolo. E o altă lume pe care mă bucur din tot sufletul că am cunoscut-o. M-a inspirat enorm şi sunt recunoscătoare că am luat legătura cu acest univers.
***
Balerina
„Maşina în sine este un obiect de artă”
Axul cu came, biela, diferite şuruburi şi componente ale motorului se întâlnesc şi creează o balerină în plină mişcare. Piesele au fost tăiate, decupate, curbate şi indoite, pentru a obţine o siluetă care exprimă, în egală măsură, forţă şi eleganţă.
Autori: Rusu Doru (Sculptură), Ştefana Chelaru (Design), Anghel Ionuţ Ştefan (Grafică), Florea Alexandru Daniel (Grafică)
– Cum vi s-a părut vizita la uzină?
Ştefana: Am vizitat de două ori uzina şi a fost un impact puternic. Am fost impresionată de roboţi, de tehnologie. Mi-a plăcut aluminiul topit şi am fost cucerită de cromatică. Tot felul de texturi, culori – pentru mine uzina este un univers argintiu, mergând spre auriu, spre fier ruginit.
Doru: Mi-a plăcut uzina, că-s pasionat de mecanică şi maşini; m-am tot uitat la tv şi pe online cum se fabrică maşinile, doar că acolo e totul diferit. A fost un şoc total: muzica, puterea, dimensiunea. La tv nu vezi şi nu simţi la fel.
Alexandru: Pe mine atmosfera m-a impresionat cel mai mult. Sunetul mai ales! Este excepţional ritmul care se creează, e un fel de sunet specific: sunetul uzinei.
–
Ce a fost cel mai greu?
– A fost greu să estimăm necesarul de piese. Iniţial, am cerut mult piese mari, care erau greu de introdus, aşa că am regândit şi resolicitat necesarul.
– Doru, în ce măsură ai introdus sculpura în proiectul tău?
– Volum, tridemensional, obiect: aici a intervenit sculptura.
– V-a fost teamă că nu o să iasă?
Ştefan: Ăsta a fost primul meu gând: Noi n-avem cum să facem asta! Nicio speranţă. Dar nu am cedat.
– Cât aţi lucrat la ea?
– Trei zile – de dimineaţă până seara.
– Patru băieţi şi o fată.
Ştefana: Da, am fost singura fată din echipă şi am făcut o balerină (râde). A fost foarte amuzant să-i văd cum lucrau fizic, sudau, cărau – totul pentru o balerină.
– Inspiră uzina pasiune?
Ştefana: Maşina în sine este un obiect de artă. Design-ul unei maşini este obiect de artă. Toată nebunia asta este artă. Compoziţional, maşina arată foarte bine, ceea ce reprezintă în sine o artă.
***
Spina
„Uzina îţi dă infinite posibilităţi”
În limba latină, spina înseamnă coloană vertebrală. Lucrarea uneşte 500 de biele care reprezintă angajaţii fabricii şi este o coloană dublă, fiecare ax simbolizând una dintre cele două companii: Dacia şi Renault.
Autor: Silviu Ciora, 22 de ani (Sculptură)
– Cum ţi s-a părut uzina?
– A avut o mare influenţă asupra mea ca artist. Cât m-am plimbat prin uzină mi-a lucrat capul spre o groază de idei şi direcţii. Vedeam proiecte din orice formă, dar m-am limitat la biele.
– Tu ai fost singurul care a ştiut din prima ce vrea.
– Da, aşa e. Am ştiut din prima ce vreau – aşa sunt eu.
– Simţi frica tânărului artist aflat într-o ţară în care arta suferă financiar?
– Da, cu toţii o simţim, dar frica se diminuează în timp. Am proiecte lunare, iar frica se tot topeşte.
– Ce-mi zici despre compromisuri?
– Toţi artişii au făcut şi fac compromisuri. Chiar şi cei mari, din istorie, pictau scaune şi tot soiul de compromisuri. Când am proiecte mai non-artistice, să le numim aşa, privesc lucrurile onest. Predau livrabilele, nu este aceeaşi încărcare emoţională, dar nici nu dramatizez situaţia.
– Cum ţi-a venit ideea cu Spina?
– Din uzină mi-a venit ideea direct. Am văzut piesa, am întrebat cum se prinde, m-am interesat dacă se desface şi când am aflat că da, mi-a picat fisa.
– Cât ai lucrat?
– Trei săptămâni.
– Wow, foarte mult. Ai avut şi momente când ai cedat?
– De patru ori! Dar am revenit, am recalculat, am remodelat. N-a fost deloc uşor, dar a meritat.
– Inspiră uzina pasiune?
– Am cerut 500 de piese iniţial. Apoi am mai cerut 500. Asta spune tot. Câte posibilităţi îţi dă uzina! Infinite. Diferenţa dintre noi, artiştii, şi ceilalţi oameni este că vedem diferit. Eu am luat biela respectivă şi i-am dat altă utilizare. Am scos biela din lumea ei şi am recontextualizat-o.
– Ce ţi-a plăcut cel mai mult în programul Tinere Talente?
– Mentoratul mi-a plăcut enorm. Aş menţiona-o aici pe Raluca Pantis, designer-ul de la voi, care mi-a dat nişte ponturi extraordinare!
***
„Limita e mai jos decât cerul”
Raluca Pantis, designer auto Groupe Renault România
– Raluca, tu ai fost mentorul bursierilor pe parcursul întregului program Tinere Talente. Cum ai lucrat cu ei?
– A fost minunat. Ei, bursierii, nu ştiau care e drumul bun pentru ei, aşa eram şi eu la început, aşa suntem cu toţii la început. Şi eu tot UNARTE am terminat şi după ce am absolvit nu ştiam cu ce se mănâncă viaţa, nu aveam habar să scot un obiect, să fac ceva, să creez – chiar dacă universitatea mă învăţase asta teoretic.
– De unde ai aflat de Tinere Talente?
– De proiect am aflat în cadrul Groupe Renault România – mi s-a propus să fiu în juriu şi de acolo am început colaborarea cu aceşti copii incredibili. Prima oară i-am întâlnit din juriu, mi-au fost foarte dragi şi apoi am decis să continui cumva pe cont propriu. Am vrut să fiu implicată direct ca mentor, pentru că am văzut că aveau nevoie de ajutorul meu.
– Unde i-ai ajutat cel mai mult?
– Când eşti în facultate nu prea ştii ce să faci cu viaţa ta, totul e un haos şi un sky is the limit. Am încercat să îi ajut să îşi organizeze timpul, să vadă priorităţile şi să se structureze, căci uneori viaţa e mai strâmtă decât Sky is the limit.
– Tu eşti designer auto. Cam cât la sută este uzină în munca ta, cât la sută artă?
– Nu este vorba de procente. Una fără alta nu poate funcţiona.
– Tu ai fost omul perfect pentru că ai înţeles şi uzina, şi arta.
– Da, cumva aşa este. Noi, care lucrăm în design de culori şi material, avem mult contact cu oamenii din uzină, cu ingineria. Noi îmbrăcăm maşina la interior şi exterior, deci chiar ţinem legătura constant cu partea de uzină. Suntem acolo, în miezul problemei, ştim ambele părţi în egală măsură.
– O să continui şi la noua ediţie Tinere Talente?
– Da. Mi s-a propus deja şi am acceptat.
– Cu ce rămâi, trăgând linie, ca fiind cel mai mare câştig din această colaborare?
– Discuţiile ample avute cu ei. Nu doar despre lucrări, ci şi despre ei – le-am ascultat poveştile, nu numai strict pe muncă, ci am luat şi pauze, am glumit, am râs, am fost prieteni. Nu am fost profesorul cu biciul, am fost prietena lor şi mă bucur c-am avut ocazia asta.
***
Despre Uzina inspiră pasiune
Uzina inspiră pasiune este campania care traduce artistic pasiunea celor 3800 de oameni din Uzina Mecanică şi Şasiuri Dacia, cea mai complexă uzină Groupe Renault, la nivel mondial, în ceea ce priveşte procesele şi activităţile. Pasiunea angajaţilor este făcută cunoscută cu ajutorul unor tineri talentaţi din diverse domenii ale artei. Astfel, tehnologia este translatată în plan emoţional prin diferite expresii artistice, aşa cum s-a întâmplat cu artiştii Fundaţiei Principesa Margareta a României, care au reinterpretat piese de la uzină în moduri noi şi surprinzătoare.
Despre Tinere Talente, program susţinut de Groupe Renault România
Programul Tinere Talente susţine şi promovează tineri artişti talentaţi din familii cu venituri mici, care nu-şi pot dezvolta talentul din cauza lipsurilor materiale şi financiare. Bursele de studiu individuale ajută la achiziţionarea materialelor şi instrumentelor necesare în activitatea artistică, plata taxelor de participare la concursuri naţionale şi internaţionale, precum şi frecventarea unor cursuri de specializare în ţară şi peste hotare.
