Uneori, îmi aduc aminte de iernile copilăriei, când una dintre plăceri era să mă trezesc şi să descopăr că ninsese peste noapte. În astfel de zile, tata se grăbea să mă conducă la şcoală, asigurându-mi pârtie prin zăpadă. Cizmele lui erau primele care călcau nămătul proaspăt căzut. Indiferent cât de lung era drumul pe care-l croia tata prin zăpadă, eu îl urmam în mod inevitabil şi destul de hotărât. Nu-mi permiteam să calc dincolo de urmele făcute de cizmele lui. Pe drumul creat de tata mergea întreaga familie. Numai că, într-o zi, eu am călcat pe de alături. Am început să-mi croiesc propriul drum. Nu m-am mulţumit cu drumul făcut de tata. Şi nici faptul că felul nostru de a trăi, regulile şi obiceiurile noastre, ceea ce ştim, toate le datorăm părinţilor noştri. Atunci credeam că tinerii nu fac altceva decât să-şi urmărească părinţii, să-i imite şi să respecte ceea ce au învăţat de la ei. Drept care, am vrut să mă eliberez de tot ce fusese înaintea mea. Eu nu am mai tolerat să fiu un Isac, pe care Avram a vrut să-l sacrifice. Străvechea reuniune de familie în jurul mesei bine garnisite dispăruse de mult pentru mine. Aspiram la ceva mai elevat, mai bun. Şi, în acelaşi timp, îi dispreţuiam pe cei care au rămas acasă, convinşi cum erau că trebuie să-şi trăiască viaţa pe lângă părinţii lor. Şi astfel, am plecat la oraş de la casa tatălui meu. Să fi avut vreo 14 ani (am plecat, de fapt, la liceu). Iar ca mine au procedat mulţi alţii din generaţia mea. Generaţie care şi-a dorit să se elibereze de tot ce fusese înaintea ei. Şi astfel, ne-am despărţit destul de uşor de trecut.
Prin urmare, am plecat din mijlocul familiei şi am intrat într-o societate în care am trăit prima tinereţe şi căreia i-am cunoscut toate convulsiile, toate utopiile, în ciuda faptului că n-am simţit vreo atracţie faţă de ceea ce am putea numi doctrina materialismului dialectic şi istoric, faţă de sistemele economice menite să realizeze ordinea comunistă. Căci nu puteam înţelege cum ordinea aceasta, egalitară până la mecanizarea vieţii şi la dezagregarea individualităţii, care trebuia să desfiinţeze cea mai mare parte din cauzele de neînţelegeri, ori de lupte şi de injustiţii, dar din care fatal urma să dispară emulaţia, curiozitatea, iluziile, neprevăzutul, adică tot ce face varietatea şi farmecul vieţii. Şi astfel, acele timpuri au reuşit să facă din majoritatea oamenilor nu apostolii unei credinţe, ci nişte simpli executanţi ai partidului unic. Este vorba de nişte oameni incomplet încarnaţi. Şi de un trecut în care ne-am trăit copilăria şi tinereţea şi în care putem găsi patimile şi obsesiile unor oameni ţinuţi înlănţuiţi de o ideologie străină spiritului poporului nostru. Şi chiar dacă noi nu le mai trăim astăzi, ele au venit spre noi şi au intrat în fiinţa noastră. Iar ceea ce supravieţuieşte din ele nu este decât o desprindere centrifugală de trecut, de superstiţii, de iluzii, de judecăţi şi de prejudecăţi fixate în acei ani. Este vorba de nişte ani în care a existat o societate ce şi-a trăit convulsiile politice pe seama oamenilor nevinovaţi.
Cea mai mare rată a divorţurilor din ultimii cincizeci de ani a fost în primul an de după ’89, când s-a constatat că oamenii nu au făcut parte numai dintr-o societate utopică, ci au mai fost şi membrii unor familii care supravieţuiau din cauzele unor convenţii sociale şi ale unor considerente personale, legate de locul de muncă, menţinerea standardului de viaţă şi păstrarea poziţiei privilegiate ca membru al partidului comunist. În timpul dictaturii comuniste un bărbat divorţat sau unul care plătea pensie alimentară era un marginal, neluat în seamă de ideologia de partid. Morala de partid presupunea o familie cu cel puţin patru copii, făcuţi la recomandarea comandantului suprem. Şi astfel, avortul a fost interzis, ceea ce a cauzat moartea a mii de femei.
Iată dar cum am ajuns astăzi ca ori de câte ori construim ceva nou, o facem distrugând ceva vechi. Toate edificiile mai noi s-au ridicat peste ruinele celor ce le-au precedat, chiar când aceasta nu era necesar. Trecutul nu ne mai inspiră nici admiraţie, nici iubire, nici respect. Iar acest trecut şi-a avut şi el propriile răni. Vorbim astăzi, de exemplu, de Unirea tuturor românilor. Dar îmi amintesc faptul că încă din primii ani ai acestei uniri, pe de o parte se vorbea de ea, pe de altă parte, Alexandru Ioan Cuza era alungat din ţară, pe de o parte, românii jucau hora unirii, pe de altă parte, politicienii se constituiau în coaliţia monstruoasă. Şi ca în 1859 a fost şi în 1918. Numai cei cu o conştiinţă trează au realizat importanţa momentului istoric al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Or, astăzi, ce vedem? Aceleaşi probleme ca în trecut. Preşedintele Klaus Iohannis invită pe cine are chef la recepţia de la Cotroceni, prilejuită de Unirea de la 1918. Deci, în ciuda neînţelegerilor noastre din trecut, niciodată ca astăzi poporul nostru nu a trăit atât de unanim semnele rătăcirii. Suntem un popor rătăcit. Vrem să fim fără trecut, dar şi fără regrete. Scormonindu-şi trecutul, unii dintre noi caută în el explicaţia sau justificarea a cine ştie ce tulburări prezente. Alţii, nemulţumiţi de modul cum s-a desfăşurat acest trecut, se silesc să-l transforme, pentru a-l face să apară aşa cum le-ar conveni şi nu cum a fost în realitate. Nu privim lucrurile actuale din perspectiva unor înţelegeri trecute. Este vorba aici de deficit de percepţie şi de rătăcire. Vorbesc despre o rătăcire cauzată de confuzia care se face între trecut, prezent şi viitor. O confuzie dată de faptul că nu vrem să mai recunoaştem în prezent nimic viu din trecut. Mergem spre viitor precum biblicul Lot, fără să ne uităm înapoi. Aceasta este o a doua rătăcire, una postdecembristă. O rătăcire mai periculoasă ca rătăcirea comunistă, pentru că odată cu trecutul ne tăiem şi craca de sub picioare, prin distrugerea industriei, dezorganizarea agriculturii, tăierea pădurilor, exploatarea sălbatică a bogăţiilor solului şi subsolului patriei.
24 Comentarii
Traian Jubileanu
Îmi place cum argumentați ratacirea poporului. Scriu la oara aceasta târzie pentru ca sunt la o reuniune de partid. Am 68 de ani si am trăit o buna parte din viață in comunism. Exista un domn care scrie intr-un comentariu ca bunicul sau a fost arestat de comuniști pentru ca a electrificat o localitate. Pot spune ca in vremea aceea oamenii erau arestați pe motive politice, crime si pentru furt. Nimeni nu putea fi arestat ca a electrificat un sat, poate doar daca a si furat. Așa ne transformam peste noapte in eroi. Si așa cum bine ziceți unii transforma trecutul pentru a- l face sa apăra așa cum le convine nu cum a fost in realitate. E vorba de o alta rătăcire.
Dan
Probabil ca in teoria dumitale domnule Jubileanu, aceasta lista este alcatuita din hoti notorii:
A[modificare | modificare sursă]
Vasile Aftenie (1899-1950), episcop român unit (greco-catolic). A fost ucis în bătaie în temnițele comuniste, pentru refuzul său de a abandona credința catolică. Procesul său de beatificare este în curs de finalizare.[2]
Constantin Argetoianu, fost ministru de Justiție (1918), ministru de Finanțe (1920), ministru de Interne (1931-1932), a murit în închisoarea din Sighet.
B[modificare | modificare sursă]
Alexandru Batcu (1892 – 1964), condamnat în 1948 la 12 ani închisoare
Ioan Bălan (1880 – 1959), episcop greco-catolic de Lugoj, deținut în casa patriarhală de la Dragoslavele, iar în 1950, în urma refuzului de a trece la BOR, a fost încarcerat în închisoarea Sighet.
Mihalache Marian – n. 22 mai 1906 în Hunedoara, fiul lui Valer și Elena, funcționari. Apartenența politică în trecut: Partidul Național Liberal. Avere: nu posedă. Originea socială: mic burghez. În 1958 era funcționar. A fost arestat și condamnat la 20 ani muncă silnică pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale (art. 209 C.P.). Deținut în perioada 25 iunie 1958 – 29 iulie 1964 în următoarele penitenciare: Deva, Jilava, Gherla, Salcia, Periprava, Salcia, Gherla, Deva, Jilava, Galați, Ostrov, Galați, Jilava, Botoșani, Văcărești, Botoșani. (Informații din fișa matricolă penală, AANP Jilava) Potrivit lui Cicerone Ionițoiu Valer Bejan era notar.[3]
Sebastian Bornemisa (1890 – 1953), gazetar, ministru secretar de stat la Cultură între 1937 – 1938, fost primar al Clujului și al Orăștiei, mort în închisoarea Sighet.
Constantin I.C. Brătianu, președinte al Partidului Național-Liberal. A murit în 1952 în închisoarea din Sighet.
Gheorghe I. Brătianu (1898 – 1953), istoric, profesor universitar. Nu a putut suporta torturile suferite, s-a sinucis[4] prin strangulare în închisoarea din Sighet.
Dumitru Burilleanu, fost guvernator al Băncii Naționale. Mort la Sighet.
Gheorghe Boldur-Latescu [5]
C[modificare | modificare sursă]
Ion Caraion (1923 – 1986), poet; între 1950 – 1955 deținut în închisorile de la Malmaison și Jilava, apoi la Canalul Dunăre – Marea Neagră. În 1958 condamnat la moarte pentru „trădare”, apoi – prin comutare – la muncă silnică pe viață. Eliberat în 1964. Din 1981 a trăit în exil în Elveția, unde a murit în 1986.
Mugur Călinescu (1965 – 1985), elev la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani, există opinii care susțin că moartea in 1985 s-ar fi datora faptului că a fost otrăvit (sau iradiat) în timpul anchetelor.[6]
Ion Cămărășescu (1882 – 1953), licențiat în drept la Paris, fost ministru de Interne (1921-1922), mort în închisoarea din Sighet.
Tit-Liviu Chinezu (1904 – 1955), episcop greco-catolic, studii la Roma, profesor de filosofie la academia teologică din Blaj. În urma refuzului de a trece la BOR, a fost încarcerat în închisoarea Sighet, unde a murit.
Ion Șerban Christu, doctor în drept la Paris, fost ministru (1934-1940). Mort la Sighet.
Daniel Ciugureanu (1885 – 1950), fruntaș basarabean, unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România, doctor în medicină, deputat în Sfatul Țării, Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Democratice Moldovenești, ministru de stat în 4 guverne românești, deputat și senator, Vicepreședintele Camerei Deputaților, Vicepreședintele și Președintele ad-interim al Senatului Regatului România Mare, diplomat la Conferința de Pace de la Paris. Mort la Sighet.
Lena Constante (1909 – 2005), artistă plastică și o folcloristă
Gavril Constantinescu (1900 – 1961), învățător în comuna Tătulești (Județul Olt), arestat în 1952. După ani îndelungați de detențiune la Gherla, Aiud și Canalul Dunăre-Marea Neagră, eliberat cu sănătatea slăbită și moare în 1961.
Corneliu Coposu (1914 – 1995), secretar personal al lui Iuliu Maniu, membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. A executat 17 ani de închisoare.
Tancred Constantinescu (1878 – 1951), inginer, fost ministru al Industriei și Comerțului (1923-1926). Mort la Sighet.
Horia Cosmovici (1909 – 1998), avocat, preot, pictor; 18 ani de detenție politică.
Mugur Călinescu (1965 – 1983), elev, moare la doi ani după ancheta securității.
D[modificare | modificare sursă]
Ion Diaconescu (1917 – 2011), inginer, membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. A executat 15 ani de închisoare.
Constantin (Ticu) Dumitrescu (1928 – 2008), încă din liceu activ în organizația de tineret a Partidului Național-Țărănesc. Permanent hărțuit de autorități, arestat și torturat, a fost întemnițat în mai multe rânduri.
Grigore Dumitrescu (1885 – 1955), profesor de Drept Roman la Universitatea din București, fost guvernator al Băncii Naționale a României. Mort la Sighet.
Radu Dumitrescu-Gyr (1905 – 1975), poet, 20 de ani din viață petrecuți în închisoare. Poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane (1958) i-a atras condamnarea la moarte, pedeapsă comutată după un an la muncă silnică pe viață.
Anton Durcovici (1888 – 1951), episcop catolic de Iași. Mort la Sighet.
E[modificare | modificare sursă]
F[modificare | modificare sursă]
Ion Flueraș (n. 1882- d. 1953), lider al Partidului Social-Democrat din Transilvania, ministru al sănătății în Consiliul Dirigent al Transilvaniei. Arestat în 1948. Decedat la Gherla la 7 iunie 1953, la vârsta de 71 de ani.
G[modificare | modificare sursă]
Onisifor Ghibu, profesor universitar, arestat la 22 martie 1945 și internat în lagărul de la Caracal.
Stan Ghițescu, vicepreședinte al Camerei Deputaților (1926), fost ministru al Muncii. Mort la Sighet.
Anton Golopenția, sociolog, discipol al profesorului Dimitrie Gusti, arestat în 1950, moare un an și jumătate mai târziu în penitenciarul Văcărești.
Paul Goma (n. 1935), scriitor. În repetate rânduri arestat și interogat. În anii 1956 – 1958 în închisoare, apoi până în 1963 cu domiciliu obligatoriu la Lățești, azi Bordușani, Bărăgan. Arestat din nou în 1977, este eliberat și reușește să plece în Franța.
Gheorghe Gongea, (n. 1906 – d. ?), profesor în Caracal, județul Olt, membru în comitetul politic județean al Partidului Național Țărănesc, arestat în octombrie 1959. Condamnat 6 ani pentru uneltire (art. 209 din c.p.). Moare în februarie 1961 în penitenciarul Botoșani.
Gheorghe Grigorovici (n. 1871 – d. 1950), lider social-democrat bucovinean, militant pentru unitatea național-politică a românilor și pentru dreptate socială, deputat și senator, mort în închisoarea Văcărești.
Sergiu Grossu (n. 1920 – d. 2009), teolog și scriitor român
Ion V. Gruia, profesor de drept constituțional la Universitatea din București, fost ministru de Justiție (1940). Mort la Sighet.
H[modificare | modificare sursă]
Dumitrescu Haralambie, ofițer veteran de război. Deținut în închisoarea de la Aiud și la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Iuliu Hossu (n. 1885 – d. 1970), cardinal greco-catolic și doctor în filosofie. Vicepreședinte al Sfatului Național de la Alba-Iulia, la 1 decembrie 1918. Închis din motive de conștiință între 1948 și 1955, apoi cu domiciliu forțat până la sfârșitul vieții (1970).
I și Î[modificare | modificare sursă]
Dumitru Iacob – n. 25 martie 1926, în Laz reg. Hunedoara, fiul lui Ghiorghe și Maria. Ocupația părinților: agricultori. Domiciliat în Hunedoara, str.O.M..Bloc nr. 22 ap.15. Studii: Facultatea de Tehnologie, în 1958 era angajat ca inginer. Nici în trecut nici la data arestării nu a avut avere. Starea civilă: căsătorit, are o fată. În trecut nu a fost încadrat politic, la data arestării era membru al Partidului Muncitoresc Român. A fost arestat în 26 octombrie 1958 și condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru uneltire contra ordinii sociale (art. 209 C.P.) A fost grațiat în 14 ianuarie 1963 în baza Decretului 5/1963. A fost deținut în penitenciarele: Deva (26.10.1958 – 07.07.1959), Jilava (07.07.1959 – 17.09.1959), Galați (17.09.1959 – 29.09.1959), Salcia (29.09.1959 – 10.01.1960), Aiud (10.01.1960 – 14.01.1963). (Informații din fișa matricolă penală, AANP Jilava).
Ion Ioanid, (1926 – 2003), student la drept, apoi exmatriculat. Arestat în 1952, acuzat de spionaj și condamnat la 20 de ani muncă silnică. Eliberat în 1964. Autorul monumentalei monografii în cinci volume: Închisoarea noastră cea de toate zilele.
Dimitrie Iov (n. 1908 – d. 1959), directorul Teatrului Național din Iași
Ioan Isac – n. 2 februarie 1897 în comuna Zlaști, raion Hunedoara, fiul lui Iovică și Sânziana. Studii: 6 clase primare. Originea socială: chiabur. Nu a fost încadrat politic. În trecut a avut 13 ha, 1 casă, 1 moară, la data arestării (26.10.1958) avea 13 ha, 1 casă, 2 cai. În 1958 era agricultor și domicilia în com. Zlaști, nr 110, raion Hunedoara. A fost arestat și condamnat la temniță grea pe viață pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale (art. 209 C.P.). A murit în 27 martie 1960 în închisoarea Gherla. A fost deținut în penitenciarele: Deva (26.10.1958 – 14.07.1959), Jilava (14.07.1959 – 16.07.1959), Gherla (16.07.1959 – 27.03.1960). (Informații din fișa matricolă penală, A.D.G.P. Jilava)
Victor Isac – n. 29 decembrie 1917 în comuna Zlaști raionul Hunedoara, fiul lui Simion și Galenia, agricultori. Studii: licențiat în filozofie, membru al Partidului Național Țărănesc. În 1958 era controlor ethnic, domicilia în Hunedoara, str. Nicolae Bălcescu, nr. 38, avea 0.54 ha pământ, era căsătorit și avea 2 băieți. Antecedente penale: a mai fost condamnat 5 ani pentru uneltire în 1945. A fost arestat 10 aprilie 1958 și condamnat la muncă silnică pe viață pentru uneltire contra ordinii sociale (art. 209 C.P.). Prin Decretul Lege 5/1963 i s-a redus pedeapsa la 25 ani. A fost eliberat în 31 iulie 1964. A fost deținut în următoarele penitenciare: Deva (10.04.1958 – 14.07.1959), Jilava (14.07.1959 – 17.09.1959), Galați (17.09.1959 – 2.11.1960), Botoșani (2.11.1960 – 11.03.1964), Aiud (11.03/1964 – 31.07.1964). (Informații din fișa matricolă penală, A.D.G.P. Jilava)
J[modificare | modificare sursă]
Ion Jovin, medic, profesor la facultatea de medicină din București, arestat în 1948 pentru motivul de a fi fost medicul lui Iuliu Maniu.
L[modificare | modificare sursă]
Alexandru Lapedatu, profesor de Istorie la Universitatea din Cluj, secretar general al Academiei Române, fost ministru al Cultelor și Artelor. Arestat la vârsta de 75 de ani; mort la Sighet.
Ion I. Lapedatu, fost ministru de Finanțe, guvernator al Băncii Naționale, membru de onoare al Academiei Române. Mort la Sighet.
M[modificare | modificare sursă]
Ion Macovei, fost director al CFR, fost ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor. Mort la Sighet.
Iuliu Maniu (n. 1873 – d. 1953), unul din cei mai importanți oameni de stat din istoria României, Președinte al Partidului Național-Țărănesc din România, fost prim-ministru, mort în închisoarea de la Sighet.
Mihail Manoilescu, fost ministru, fost rezident regal; mort în închisoarea din Sighet.
Ion Manolescu-Strunga, doctor în economie la Berlin, fost ministru al Industriei și Comerțului. Mort la Sighet.
Gheorghe Manu (1903 – 1961), fizician, coordonator al mișcării naționale de rezistență (1945-1948), condamnat în „procesul grupului de complotiști, spioni și sabotori” la muncă silnică pe viață, mort în închisoarea de la Aiud.
Alexandru Marcu (1894 – 1955), profesor universitar de limbă și cultură italiană, traducător din limba italiană, membru corespondent al Academiei Române, subsecretar de Stat în Ministerul Propagandei. Mort în închisoarea Văcărești.
Adrian Marino (1921 – 2005), eseist, critic, istoric și teoretician literar român, laureat al premiului Herder; arestat în 1949 pentru multiplicare și difuzare de texte ale „Școlii de cadre”, din cadrul Tineretului Universitar Național-Țăranist. A fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lătești (azi parte a comunei Bordușani, Ialomița), alți șase ani (1957 – 1963).
Victor Valeriu Martinescu, (n. 1910 – d. 1994), scriitor român de avangardă. Ani grei de detenție (1947-1952, 1958-1964) și existență precară.
Nicolae Mărgineanu, profesor de Psihologie la Universitatea din Cluj. A fost condamnat în 1948 – pentru activitatea în Asociația Româno-Americană – la 25 de ani închisoare pentru „crima de înaltă trădare”. A fost eliberat după 16 ani de detenție.
Hieronymus Menges, (n. 9 mai 1910 Karamurat, Dobrogea – d. 20 aprilie 2002 Bremen, Germania) a fost un preot romano-catolic din România, doctor în teologie și profesor la Institutul catolic din București.
Tiberiu Moșoiu, doctor în drept la Bruxelles, profesor de drept roman la Universitatea din Cluj, guvernator al Băncii Naționale. Mort la Sighet.
Dumitru Munteanu-Râmnic, profesor de istorie, fost deputat și senator. Mort la Sighet.
Nicolae Marinica (n.7 august 1925 la Plenita, judetul Dolj – d.ianuarie 1994) a fost un economist si absolvent al Facultatii de drept, un om cu o cultura remarcabila si calitati deosebite. Era membru al Partidului National Taranesc si a fost condamnat în anul 1957 la 20 de ani de închisoare pentru ” tradare”. Detinut politic, a suferit anii grei ai detentiei în închisorile Vacaresti, Gherla, Jilava, Aiud si la Canal dupa care a avut domiciliu fortat în Baragan împreuna cu Corneliu Coposu. Post mortem i s-a publicat cartea intitulata : Jurnalul unui bandit.
N[modificare | modificare sursă]
Ștefan Nenițescu (n. 1897), scriitor, a făcut parte din grupul de lectură din casa „Slătineanu”, alături de Dinu Pillat, Vladimir Streinu, Remus Nicolescu și alții. A fost deținut timp de 18 ani în închisoarea de la Gherla.
Remus Nicolescu, deținut pentru mulți ani în închisoarea de la Gherla.
Ion I. Nistor (n. 1876 – d. 1960), membru al Academiei Române, politician în Basarabia și România. Membru in Sfatul Țării de la Chișinău în 1918. Închis la Sighet între 1950 și 1955.
Constantin Noica (n. 1909 – d. 1987), filosof și eseist, după zece ani de domiciliu forțat în Câmpulung-Muscel, este condamnat în 1958 la 25 de ani de închisoare pentru pretinsă conspirație împotriva statului. Eliberat în 1964 împreună cu alți deținuți politici.
O[modificare | modificare sursă]
Ion Gavrilă Ogoranu (1923 – 2006), luptător în munți, împotriva comunismului
Pompeiu Onofreiu (1909 – 1998), preot greco-catolic român
Alexandru Ottulescu (1881 – 1953), guvernator al Băncii Naționale a României, mort la Sighet
Constantin Oprișan (1921 – 1958), închisoarea Jilava
P[modificare | modificare sursă]
Septimiu Pretorian, general de armată
Augustin Pacha (n. 1870 – d. 1954), episcop romano-catolic de Timișoara, condamnat la 18 ani de închisoare în procesul „spionilor Vaticanului” din 1951. A murit după eliberare, în 1954.
Constantin Pantazi (n. 1888 – d. 1958), general, fost ministru al Apărării, condamnat la moarte în 1946, i se comută pedeapsa la închisoare pe viață. Mort în închisoare în 1958.
Șerban Papacostea, deținut în închisoarea din Sighet.
Ion Pantazi, ofițer activ, fiul generalului Constantin Pantazi, a fost arestat în 1946, a executat 16 ani de închisoare la Aiud, Gherla etc.
Vasile Paraschiv (1928 – 2011), muncitor român, care s-a remarcat ca luptător împotriva regimului comunist din România. A fost arestat și torturat de mai multe ori, iar autoritățile au încercat să-i însceneze o boală psihică.
Nicolae Păiș, contraamiral, șef de Stat Major la Marină. Mort la Sighet.
Constantin Titel Petrescu (d. 1957), lider al Partidului Social-Democrat din România, s-a opus fuziunii cu partidul comunist. Arestat la 6 mai 1948. Deținut la Jilava și Sighet, eliberat după șapte ani, în 1955. Deces doi ani mai târziu.
Ion Petrovici (n. 1882), filosof, profesor universitar, fost Ministru al Educației Naționale. A fost închis timp de 20 de ani în închisoarea din Sighet.
Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat, el însuși poet. Condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru pretinsă conspirație împotriva statului. A ispășit cea mai mare parte din pedeapsă în închisoarea din Gherla.
Virgil Potârcă, licențiat în Drept la Paris, fost ministru de Justiție (1932). Mort în închisoarea din Sighet.
R[modificare | modificare sursă]
Mihail I. Racoviță, general de corp de armată, fost ministru al Apărării Naționale. Mort în închisoarea din Sighet.
Ion Rășcanu, general de corp de armată, comandant de brigadă în lupta de la Mărășești, fost primar al orașului București (1942-1944). A murit în închisoarea din Sighet.
Victor Roșca (n. 1926), inginer; a fost deținut politic între 1948-1951 și între 1959-1963.
Hans Otto Roth, doctor în drept, jurnalist, deputat în parlament (1919-1938). A fost arestat în 1948 și 1952. A murit în 1953 în închisoarea pentru deținuți politici din Ghencea, București.
Alexandru Rusu (1884 – 1963), episcop român unit (greco-catolic) de Baia Mare. A murit în închisoarea Gherla.
S[modificare | modificare sursă]
Barbu Slătineanu, etnograf; în locuința lui se adunau intelectuali care citeau din publicații interzise. Mort după câteva zile în detenție, fiind grav bolnav de diabet și dependent de injecția zilnică de insulină.
Nicolae Steinhardt, (1912 – 1989), doctor în drept, scriitor. În 1958 refuză să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica la procesul înscenat acestuia. Este el însuși condamnat la 13 ani muncă silnică.
Vladimir Streinu (1902 – 1970), scriitor și critic literar, a făcut parte din grupul de lectură din casa Slătineanu. A fost deținut între 1959 și 1962 în închisoarea de la Gherla.
Ioan Suciu, episcop greco-catolic de Oradea, administrator apostolic al Mitropoliei din Blaj. În urma refuzului de a trece la BOR, a fost încarcerat în închisoarea Sighet, unde a murit.
Mihai Stăuceanu [7][8][9]
T și Ț[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Tașcă, doctor în Economie la Paris, profesor la Academia Comercială din București, fost ministru al Industriei și Comerțului (1932). Mort la Sighet.
Constant Tonegaru (1919 – 1952), poet, este arestat în 1947 și torturat în beciurile Securității. Moare prematur la scurt timp după ieșirea din închisoare.
Petre Țuțea (1902 – 1991), economist și filosof, deținut politic timp de 13 ani.
U[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Ursu (1 iulie 1926, Soroca, Basarabia – d. 17 noiembrie 1985, torturat la Calea Rahovei, București) a fost un inginer de construcții, poet, scriitor și disident. A fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției.
V[modificare | modificare sursă]
Nicole Valéry-Grossu, născută Nicoleta Valeria Bruteanu (1919 – 1996),scriitoare și jurnalistă română; redactor la ziarul Dreptatea, organ al PNȚ, arestată în 1949 și închisă, fără condamnare, timp de 4 ani.
Vasile Voiculescu (n. 1884 – d. 1963), medic, cunoscut mai ales ca poet. A suferit 4 ani de detenție în închisoarea de la Gherla (1958-1962). Moare doborât de boală la câteva luni după ce a fost eliberat.
Mircea Vulcănescu, filosof, scriitor și ministru; din grupul din jurul revistei Gândirea. A murit în închisoarea de la Aiud.
Lazăr Lobonț – n. 8 aprilie 1913 în Ghelari raionul Hunedoara, fiul lui Nicolae și Carolina. Ocupația părinților: muncitori (decedați). Studii: 3 clase profesională. Apartenența politică în trecut: Mișcarea Legionară. Avere: 1,25 ari. Originea socială: muncitor. În 1958 lucra ca muncitor turnător și domicilia în Ghelari. Starea civilă: căsătorit, 2 băieți și o fată. A fost arestat în 23 iunie 1958 și condamnat la muncă silnică pe viață pentru insurectie armată. În baza Decretului 5/1963 i se comută pedeapsa la 25 ani. A fost eliberat în 18 aprilie 1964. A fost deținut în următoarele penitenciare: Deva, Gherla (27.03.1959 – 10.09.1959), Aiud (10.09.1959 – 18.04.1964). (Informații din fișa matricolă penală, AANP Jilava)
Cornel Lupu – n. 29 august 1925 în Orăștie regiunea Hunedoara, fiul lui Gheorghe și Sofia. Ocupația părinților agricultori (decedați). Studii: 4 clase liceu. Apartenența politică în trecut: neîncadrat politic. Nu avea avere. Originea socială: mic burghez. Starea civilă: căsătorit, un fiu și o fată. În 1958 era angajat ca impiegat și domicilia în Orăștie. A fost arestat la 26 octombrie 1958 și condamnat la muncă silnică pe viață pentru „insurecție armată”. Prin Decretul 5/1963 i s-a redus pedeapsa la 25 ani muncă silnică. A fost eliberat în 24 iunie 1964. A fost deținut în următoarele penitenciare: Deva, Jilava (14.07.1959 – 16.07.1959), Gherla (16.07.1959 – 24.06.1964). (Informații din fișa matricolă penală, AANP Jilava)
Petru Lupu – n. 31 ianuarie 1911 în comuna Geoagiu raion Orăștie, regiunea Hunedoara, fiul lui Dimian și Rodica, agricultori. Studii 6 clase primare, 3 de ucenic. Apartenența politică în trecut: Mișcarea Legionară. Avere: 1 casă. Originea socială: țăran mijlocaș. În 1958 era angajat ca instalator și domicilia în Orăștie, str. Victor Babeș. nr. 11. Starea civilă: căsătorit. A fost arestat în 24 iunie 1958 și condamnat la muncă silnică pe viață pentru crimă de insurecție armată. Prin Decretul 5/1963 i se comută pedeapsa la 25 ani. A fost eliberat în 25 iunie 1964. A fost deținut în următoarele penitenciare: Deva (24.06.1958 – 27.03.1959), Gherla (27.03.1959 – 10.09.1959), Aiud (10.09.1959 – 25.06.1964). (Informații din fișa matricolă penală, AANP Jilava)
Gheorghe Marina – n. 25 ianuarie 1902 în com. Băița raionul Brad, reg. Hunedoara, fiul lui Gheorghe și Floarea, muncitori. Studii: 5 clase primare. Avere: 2,2 ha. Originea socială: muncitor. În trecut tăbăcar, în 1958 fochist, locuia în Orăștie. A fost arestat în 26 octombrie 1958 și condamnat la muncă silnică pe viață pentru crimă de insurecție armată. Prin Decretul 5/1963 i s-a redus pedeapsa la 25 ani muncă silnică. A fost eliberat în 16 aprilie 1964. A fost deținut în următoarele penitenciare: Deva, Jilava, Gherla, Galați, Botoșani, Gherla. (Informații din fișa matricolă penală, AANP Jilava)
Ioan Nistor – n. 20 mai 1910 în comuna Romos raion Orăștie, regiunea Hunedoara, fiul lui Ioan și Elisabeta, agricultori. Studii: Școala de Arte și Meserii. Apartenența politică în trecut: Mișcarea Legionară. Nu a avut avere în trecut. Starea civilă: căsătorit, are un băiat și o fată. În trecut a lucrat ca maistru, în 1958 lucra ca muncitor și domicilia în Hunedoara, str. V. Roaită, nr. 36. A fost arestat în 21 aprilie 1958 și condamnat pentru uneltire contra ordinii sociale, crimă de moarte, insurecție armată. La rubrica „data eliberării” apare data de 16 ianuarie 1959, probabil data la care a fost executat. A fost deținut în penitenciarele Deva (21.04.1958 – 28.11.1958), Gherla (28.11.1958 – 16.01.1959). (Informații din fișa matricolă penală, A.D.G.P. Jilava)
Ioachim Păcurar – n. 4 septembrie 1903 în Zlaști raion Hunedoara, fiul lui Nicolae și Ana. Ocupația părinților agricultori. Studii 6 clase primare. Fără apartenență politică. Originea socială: țăran mijlocaș. Ocupația și locul de muncă: în trecut agricultor. Averea în trecut și la data arestării: 5,70 ari. Starea civilă: căsătorit, are o fată. În 1958 lucra ca acar și domicilia în Zlaști, nr. 104. A fost arestat la 26 octombrie 1958 și condamnat la muncă silnică pe viață pentru crimă de insurecție armată (Art. 211, C.P.). Prin Decretul 5/1963 i s-a redus pedeapsa la 25 ani muncă silnică. A fost eliberat în 16 aprilie 1964. A fost deținut în următoarele penitenciare: Deva, Jilava, Gherla. (Informații din fișa matricolă penală, A.D.G.P. Jilava)
Ioan Popa – n. 15 noiembrie 1899 în com. Teliuc reg. Hunedoara, fiul lui Ioan și Maria. Ocupația părinților: miner-casnică (decedați). Studii: 6 clase primare. Apartenența politică în trecut: Mișcarea Legionară. Averea în trecut și la data arestării: 79 ari pământ arabil, 1 casă. Starea civilă: căsătorit. În 1958 era pensionar și domicilia în com. Teliuc. A fost arestat la 15 aprilie 1958 și condamnat la muncă silnică pe viață pentru crimă de insurecție armată (Art. 211, C.P.). Prin Decretul 5/1963 al Consiliului de Stat i se comută pedeapsa la 25 ani. A fost eliberat la 23 iunie 1964. A fost deținut în următoarele penitenciare: Deva, Aiud. (Informații din fișa matricolă penală, A.D.G.P. Jilava)
Constantin Rugină – n. 17 mai 1925 în com. Gălăutaș raion Toplița, regiunea Autonomă Maghiară, fiul lui Ioan și Elena, agricultori. Studii 7 clase primare, 4 profesionale. Nu a avut apartenență politică. Nu a avut avere. În 1958 era instalator apă și domicilia în Hunedoara. A fost arestat în 26.10.1958 și condamnat la muncă silnică pe viață pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale. Prin Decretul 5/1963 al Consiliului de Stat i s-a redus pedeapsa la 25 ani muncă silnică. A fost eliberat în 15 aprilie 1964. A fost deținut în penitenciarele: Deva, Jilava, Gherla. (Informații din fișa matricolă penală, A.D.G.P. Jilava)
Iosif Scurtu – n. 25 septembrie 1885 în satul Boj raion Hunedoara, fiul lui Apostol și Maria. Ocupația părinților: fermieri (decedați). Studii 4 clase primare. Nu a fost încadrat politic. Starea civilă: căsătorit, avea două fete. Originea socială: chiabur. Avere: 4 ha pământ. În trecut a fost pădurar, în 1958 era pensionar și domicilia în satul Boj, raion Hunedoara. A fost arestat la 26 octombrie 1958 și condamnat la temniță grea pe viață pentru uneltire. Prin Decretul 5/1963 al Consiliului de Stat i s-a redus pedeapsa la 25 ani muncă silnică. A murit în 15 septembrie 1963 în închisoarea de la Gherla. Decesul a fost înregistrat la Sfatul Popular Gherla cu nr. 91/1963. A fost deținut în următoarele penitenciare: Deva, Jilava, Gherla, Galați, Botoșani, Gherla. (Informații din fișa matricolă penală, A.D.G.P. Jilava)
Dumitru Stana – n. 9 noiembrie 1902 în Albeni, raion Glod, regiunea Craiova, fiul lui Nistor și Salomia, agricultori. Studii: școala normală. În trecut fusese membru al Partidului Național Țărănesc. Avere la data arestării 2,98 ha. Fost învățător, în 1958 locuia în Hunedoara și era angajat ca miner. A fost arestat și condamnat la muncă silnică pe viață pentru crimă de insurecție armată (art. 211). A fost deținut în perioada 26 octombrie 1958 – 29 iulie 1964. A trecut prin penitenciarele: Deva, Jilava, Galați, Botoșani, Aiud. (Informații din fișa matricolă penală, A.D.G.P. Jilava).
Savu Gheorghe
Domnule Dan, nu cred că era cazul să scrieți un asemenea comentariu. De ce nu faceți un tabel și să-l lăsați drept moștenire copiilor și nepoților dvs.
MORAR IOAN
NU STIU IN VREME AIA DACA AVEA POSIBILITATEA DE A ELECTRIFICA UN SAT DAR IN PREZENT AM VAZUT OAMENI AMENDATI SI TREIMISI IN JUDECATA PTR CA AU FACUT UN POD SAU AU REPARAT UN DRUM NEMAIVAND RABDARE PANA IL FAC AUTORITATILE.
Ilie
Poprul a început rătăcirea aruncat practic de politicieni.
Păi unde să se mai ducă bietul om la muncă atâta timp cât politicianul a bişniţărit la fier vechi industria, ca să – şi facă el vilă şi petreceri peste hotare. Practic, politicianul nu s- mulţumit numai cu cele de mai sus, şi- a dorit şi nişte conturi în străinătate, şi de ce nu că se poate şi câteva amante, că are balta peşte.
Puiu
Şi eu duc dorul iernilor din copilărie. O introducere foarte frumoasă , care mi-a amintit de perioada care se apropie de Sf. Nicolae. În noaptea de Sf. Nicolae, Dumnezeu ne binecuvânta cu o ninsoare feerică. Ani la rând ne bucuram de această minune dumnezeiască. Astăzi nu se mai întâmplă din păcate. Aţi fost atât de emoţionat, în descriere, încât aţi scris că înaintaţi prin „nămătul” proaspăt căzut. Poate aţi combinat nămetele cu omătul pentru că nămătul este o pedeapsă , o plată şi nu vreu să vadă „eruditul” că v-a scăpat această eroare. De asemenea, bărbatul care nu plătea pensia alimentară sau divorţa nu era „marginal” ci marginalizat. Nu era rău, că morala comunistă punea mare accent pe familie, dar nu trebuia să intervină dur în viaţa de familie, impunându-le numărul de copii! Este foarte adevărat că „Trecutul nu ne mai inspiră nici admiraţie, nici iubire, nici respect. Iar acest trecut şi-a avut şi el propriile răni”.Tocmai pentru că avut propriile răni, trecutul ne asigură prezentul, dar prezentul nu ne mai poate asigura viitorul. Faptul că actualii conducători, majoritatea , n-au avut un trecut glorios în familie şi nici nu cunosc trecutul istoriei neamului , a dus la o mare dezbinare a noastră, a românilor. A dispărut păstorul şi turma s-a rătăcit. Ba, mai mult. Odată cu dipariţia principiului de turmă, au dispărut şi naţionalismul şi patriotismul. Nu ştiu cum vom serba Centenarul unirii, când noi, suntem mai rătăciţi şi mai dezbinaţi ca oricând! Nu putem fi aşa uşor un popor fără trecut, dar putem fi un popor plin de regrete. Şi asta se conturează, deja. Excelentă, opinia dumneavoastră, despre rătăcirea cauzată de confuzia care se face între trecut, prezent şi viitor! Craca de sub picioare ne-am tăiat-o oricum, dar se mai ţine-n coajă, şi asta ne dă speranţa că nu vom cădea.
Savu Gheorghe
Domnule Puiu, va mulțumesc pentru comentariu. Însă observațiile făcute de către dvs sunt oarecum pe lângă. Atunci când nu cunoașteți sensul unui cuvânt nu dați fuga la dicționar, pentru că un cuvânt poate fi polisemantic, deci trebuie să folosiți și alte surse. Mai ales că începutul articolului meu a fost unul metaforic, pe care, din păcate, nu l-ați sesizat, venind cu un comentariu despre zăpezile de altădată. Or, eu acolo am încercat să spun că rătăcirea unui popor pleacă de la familie, de la tinerii care nu mai ascultă de părinți. Dar, mă rog. Deci, cuvântul „nămăt”, are sensul proxim cel pe care îl precizați dvs, dar el este și un cuvânt de origine păstorească. După Ion Popescu-Șireteanu cuvântul „nămăt” (cu variantele sale) se referă la stratul de zăpadă etc. El este folosit la satele păstorești, printre care și în zona Muscel, unde, cu timpul, a derivat în denumirea unei localități. Este vorba de o localitate de lângă Câmpulung- Muscel. Nu vă spun eu care este, dar este așezată pe un teren accidentat și în pantă, unde se formează astfel de nămeți.
În ceea ce privește cuvintele „marginalizat”” și „marginal”. Eu m-am referit sociologic. Or, dacă vorbim de comunități marginalizate (comunitățile de romi), vorbim și de indivizi marginali (declasatul, dezrădăcinatul, aculturalul). Ce înseamnă aceștia? Indivizi marginali. Sau, pentru a fi și mai clar, individ marginal. În final, vă asigur de prețuirea mea.
Savu Gheorghe
Era să uit, domnule Puiu. Să nu căutați în DEX online ce înseamnă declasatul, dezrădăcinatul, aculturalul, ci în Dicționarul de sociologie. Vă mulțumesc pentru înțelegere.
ION
Problema nu este că poporul s- a rătăcit , ci că nu – şi mai găseşte drumul de întoarcere.
Petre
Domnule Dan, dvs. aveţi dreptate. Cei pe care i- aţi înşirat sunt cu adevărat eroi şi măcar au murit întru credinţa lor.
Din păcate nu ştiu ce să ne facem cu „eroii” zilelor noastre precum:
– Generalul Pendiuc
– Generalul Nicolescu
– Generalul Tudosoiu
– Generalul Gardinel
– Generalul Bratu.
– Generalul Georgescu
etc., închişi sau neînchişi, de stânga, dreapta sau centru, care ne- au îndrumat pe cale făr de întoarcere
Oricum şi cei închişi mai sus menţionaţi o duc mai bine decât românul de rând cu sau făr de loc de muncă. Doar n- o să creadă nimeni că alde Nicolescu face foamea sau frigul în puşcărie. Luxul care este creat special pentru aceştia depăşeşte cu mult posibilităţile celor care erau în autobuzele care s- au ciocnit săptămâna trecută în Piteşti, oameni care s- au trezit cu noaptea în cap pentru o bucată de pâine.
Este adevărat că trădători ca cei mai sus menţionaţi este plină ţărişoara asta.
Din păcate Judeţul Argeş este şi astăzi condus de vecinul Nicolescu.
Domnule Dan ce ne- a mai rămas de făcut?
Puiu
Tocmai începutul metaforic al articolului dvs. m-a determinat să scriu şi eu câteva cuvinte, despre iernile frumoase din copilarie , pe care dvs. le numiţi „comentariu”. Poate că v-aţi obişnuit cu comentariile altora, formate din două-trei cuvinte şi cele mai lungi vă enervează! Vă mulţumesc mult că m-aţi luminat cu expicaţiile sociologice. Pe urmele unui mare sociolog este greu să calci şi pe zăpadă. Să nu vă imaginaţi că am vrut să fac pe deşteptul. Mi-aş fi ales alt autor!
Dan
Stimate domn, va pierdeti vremea cu autorul acestui articol. Omul acesta intelege iarna ruseasca din punct de vedere sociologic si o justifica prin prisma ,,eliberatorilor,, Daca doamne fereste o invazie ruseasca ar fi de facto instalata in Romania ar avea grija sa fabrice un articol in care Nicolescu este detinut politic iar Dostoievski, Puskin, Cehov, Tolstoi s.a. sunt imbracati in uniformele ,,omuletilor verzi,, care va cauta sa va trimita in Siberia la reeducare.
As fi foarte prudent cu comentariile pe care le faceti aici din perspectiva internationala si sa nu va mire ca urmele celor scrise de noi sunt arhivate si analizate imediat de celulele rusesti de propaganda….
Traian Jubileanu
Stimate domnule Dan, nu am vrut sa va supăr cu ceva, dar astăzi nu prea mai putem sa despărțim negru de alb. Sufletul meu este alaturi de cei pe care i-ati menționat aici Dumneavoastră. De ziua aceasta mare, va urez un sincer La multi ani!
Dan
Domnule Jubileanu….In niciun caz nu m-ati suparat. Dimpotriva ! Ca o precizare in aceasta zi mare pentru poporul roman, vreau sa cunoasteti ca printre randurile acelor eroi se afla si bunicul meu. A luptat pe front, a fost ranit, a supravietuit inchisorilor comuniste si a fost declarat victima a comunismului. Nu a furat decat vietile a 5 soldati rusi care au venit sa ii violeze sotia si sa-i fure pianul, ceasul si cele doua vaci din batatura.Le-a administrat cate un glonte fiecaruia cu atat mai mult cu cat erau atat de beti incat stateau cu ceasurile acelea CFR agatate de gat. Ce vreau insa sa intelegeti nu se refera la sacrificul lui ci la al domnului Savu… Acest individ functioneaza dupa niste reguli pe care am sa le explic pe indelete…Nu am ceva personal cu dansul insa ca orice specialist studiez clivajele de ordin comportamental aflate la limita patologicului. Urmariti va rog excursul acestui pretins sociolog in ce registru se afla si veti observa repede factura rosie a discursului. Un individ abil, care incearca sa oficializeze crimele comunismului transformand justificarea intr-o teorie a ,,iernii pe ulita,,. Merge atat de departe cu ,,argumentatia,, incat este in stare sa isi desfiinteze comentatorii pentru niste remarci de ordin gramatical. Cu mine are ceva mult mai taios in sensul ca de la o vreme ii amendez toate cliseele cu contraargumente pertinente. A ajuns atat de jos incat imi propune sa fac un tabel nominal cu eroii luptei anticomuniste si sa-l ofer copiilor si nepotilor mei… Evident ca niciodata nu a raspuns la niste intrebari de bun simt…
1. A fost membru PCR?
2. Seful sau, dl. Golescu a fost membru PCR?
3. Ziarul Argesul are zeci de articole care il proslavesc pe puscariasul Nicolescu?
4. Dl. Savu are troli care ii ridica la fileu comentariile?
5. Cotidianul Argesul se numea inainte Secerea si Ciocanul?
6. Cati dintre cei care scriau inainte de 1989 scriu si acum?
7. Este cotidianul Argesul independent urmand logica articolelor?
Aceasta lista de bun simt ar trebui abordata logic. Gresesc?
Traian Jubileanu
Stimate domn, am aproape 70 de ani. Familia mea are o vechime de peste 300 de ani si se trage din Banat. Nu as fi comentat daca nu i-aș cunoaște familia domnului Savu. Ii cunosc familia si-l cunosc si pe el. O familie care a avut de suferit de pe urma comuniștilor. Are doi unchi care au fost omorâți de comuniști. El însuși a copilărit lângă un bărbat care a trecut pe la pușcăria de la Pitești. Si după cate cunosc chiar el a avut de suferit de pe urma comuniștilor. Îmi pare rău ca nu scrie despre aceste lucruri. In niciun caz nu a fost membru de partid comunist. Are in familie un înalt prelat bisericesc, ceea stiu despre el ca ii place mult sa scrie. Ar fi multe de scris despre acest om, pe care nu încerc sa- l măgulesc, dar as vrea sa se știe adevărul. La vârstă mea nu ma interesează altceva. Cu stima, domnule.
Dan
Atunci ce se intampla cu el? Ceva imi scapa….Imi pare nespus de rau ca ne aflam intr-un antagonism ideologic din perspectiva pe care mi-ati prezentat-o. Extrem de ciudat…Regret enorm atitudinea si voi avea grija sa il menajez, insa si dansul are o enorma problema…Ce naiba cauta sa apere niste scursuri?
Andrei
Dacă bogăţia s-ar distribui echitabil, prin buget, ducând, printre altele, şi la diminuarea decalajului de dezvoltare dintre urban şi rural, poate am simţi mai puţine rătăciri.
LA MULŢI ANI ROMÂNIA!
Puiu
Eram hotărât să ies de pe această pagină a ziarului „Argeşul”, unde răutatea comentatorilor şi chiar a autorilor, şi-a ieşit din graniţe, atingând cote îngrijorătoare. Astăzi m-a uimit atitudinea celor doi oameni respectabili, domnul Traian Jubileanu şi Domnul Dan,care, cu argumente serioase au încercat, şi au reuşit, zic eu, să stingă sau măcar să diminueze conflictul între trei oameni de valoare. Societatea are nevoie de astfel de oameni! Cultura şi educaţia trebuie să învingă „bestia din om”!
Savu Gheorghe
Domnule Puiu, doresc să vă fac o mărturisire. Imi plac oamenii sinceri. Iar a fi sincer înseamnă a fi fidel propriului suflet. A fi aşa cum eşti în realitate, nu aşa cum ar trebui să fii. A fi sincer nu înseamnă a avea decât gânduri care pot fi spuse. A fi sincer înseamnă a avea toate gândurile. Nu înseamnă a fi surprins de gânduri. A fi sincer cu tine însuţi înseamnă a şti ce cuprinde întregul tău suflet. Omul sincer nu ignoră nimic din ceea ce cuprinde sufletul său şi nu pierde din puterea legitimă de a face ce vrea cu el. Mai ales că noi suntem mereu în luptă cu ispitele. Ispite care se nasc tot din suflet. Aceasta este cea mai grea luptă pe care o purtăm în viaţă. Deci, când ați scris că vreți să-mi semnalați o greșeală, pentru a nu fi semnalată de către altcineva, mi-am dat seama că nu sunteți sincer și doriți neapărat s-o semnalați, dar păstrând, în același timp, aparențele unui gest nobil. Acest lucru m-a revoltat și m-a făcut să vă trimit la dicționar. Toți avem lipsuri, inclusiv eu. Și încercând acum un exercițiu de sinceritate, să știți că aștept cu nerăbdare comentariile dvs. Chiar și pe cele ale domnului Dan, dar, în cazul acestui domn, aș dori să depășească șabloanele de roșu sau știu eu ce altă culoare. Să fie ce dorește dumnealui, anticomunist, liberal, țărănist, conservator, dar să fie așa prin gândire, prin credință, prin sensibilitate, prin ideologie, nu prin prin clișeul de felul „ești roșu”, și atat. Acesta este motivul pentru care i-am cerut să facă un tabel, pentru că oamenii respectivi merită o cu totul altă apreciere, anume o expunere de gândire, de credință, de sensibilitate, pentru a scrie cărți și a se ridica monumente în piatră în cinstea lor, nu simple înșiruiri de nume. Iar când scriem despre ei, ar trebui să fim la fel de curați ca pictorii de icoane.
Spor în tot ceea ce faceți!
Dan
Cu siguranta domnule Savu, astazi ati gasit in mine un prieten. Si asa voi ramane fara nici un fel de dubiu…Va multumesc…Comentariile mele vor ramane in registrul frumos al disputelor de idei si ale aprecierilor atunci cand ele merita scriitura noastra. Ii multumesc si dl, Puiu pt decizie…O zi frumoasa intr-o zi a noastra a tuturor !
Elena Delia Dumitrica
Cine crede ca oamenii de „rosu” sunt sinceri se inseala. Ei adopta a anumita atitudine de toleranta,de egalitate…etc., dar o fac numai ca sa contrasteze cu anumite ideologii. Contrastul si promovarea prin „lātrat” sunt principalele modalitati de propaganda. Oamenii rosii nu au iubit niciodata sārācia si, cu atat mai putin, pe sāraci. Le-au folosit numai furia si frustrārile, pentru a-si invinge concurenta.
Codin
Care este deosebirea dintre ,,roşii” şi celelalte culori politice , ,,portocallii” , de exemplu ?
Câţi dintre portocalii ,verzii şi ce alte culori ideologice or mai fi , au fost înainte de 1989 comunişti , cu carnet în buzunar ?
Câţi dintre politicienii de astăzi au fost şi roşii, şi portocalii, şi galbeni ?
Ce ideologie au , cu adevărat , aceşti traseişti ? Şi nu sunt puţini ! Şi vin astăzi şi ne cer votul!
MORAR IOAN
DACA AMESTECI ROSU CU PORTOCALIU REZULTA CEVA DE CULOAREA CACATULUI.
MORAR IOAN
IMI PARE RAU CA VEDETI NUMAI RAUL DE INAINTE DE1989.