Nu, nu exagerăm! Utopia este cea care, dublată de indolenţa celor de la cârma ţării, stabileşte cursul atât de nefiresc al României din aceste vremuri.

Pe ăştia îi controlează cineva?

Întrebarea este de bun simţ în condiţiile în care vedem cum se lucrează la Guvern şi în Parlament. Iată un exemplu: Senatul a adoptat tacit, anul trecut, un proiect de lege care impune Guvernului construcţia, în doar patru ani, a unei autostrăzi de 311 kilometri, cu un cost estimat la circa 9 miliarde euro. Autostrada ar trebui să lege Târgu Mureş de Iaşi şi Ungheni şi s-ar numi „Autostrada Unirii”. Acum, la un an distanţă, deputaţii au pregătit adoptarea legii, adăugând la autostradă şi construcţia unui pod nou peste Prut şi obligaţia începerii licitaţiilor pentru autostradă în 30 de zile de la adoptarea legii. În 10 ani, însă, Ministerul Transporturilor nu a finalizat nici studiile de fezabilitate pentru autostradă şi a programat terminarea construcţiei abia în 2030. La fel stau lucrurile şi cu un alt proiect care ar uni regiuni istorice din România, autostrada Piteşti-Sibiu, proiect pentru care Corina Creţu, comisar european pentru dezvoltare, ne trage de urechi că nu suntem în stare să depunem documentele necesare la UE în vederea obţinerii finanţării! Şi asta nu de ieri, de azi, ci de ani buni de când se tot vorbeşte despre Piteşti-Sibiu şi… degeaba! Revenind la decizia Senatului, aleşii cică obligă Guvernul să facă în patru ani o autostradă despre care Ministerul Transporturilor ne spune că se poate face până în 2030!

Acorduri… uitate

Haideţi să vedem că astfel de aberaţii… din pix au mai fost şi sunt destule. De exemplu, în urmă cu mai mulţi ani, la iniţiativa unor parlamentari argeşeni a fost adoptat un aşa-numit „Pact pentru infrastructură” care obliga toate guvernele, indiferent de culoarea lor politică, să acorde prioritate finanţării proiectelor de mare infrastructură. Aiurea! Nu s-a făcut nimic! Aceiaşi parlamentari au statuat, prin lege, că Educaţia primeşte 6% din PIB anual. La împărţirea fondurilor, însă, mereu ajung mai puţini bani pentru educaţie. Iar exemplele pot continua. Există însă şi o excepţie. Pentru că ne-au cerut americanii şi NATO, bugetul pentru Apărare a fost stabilit la un anumit nivel (mai mare) şi s-a respectat. Că doar au „dictat” stăpânii…

Distribuie pe Facebook

Claudiu Diţa

See Full Bio