Celor care au mers duminică la Grădina Zoologică din Pădurea Trivale nu le-a venit să-şi creadă ochilor. Au privit prin geamul gros al adăpostului în care vieţuieşte Moş Martin împreună cu familia lui, însă acesta era gol. Urşii se zbenguiau prin „grădină”. Pe „masa” lor însă se aflau multe bunătăţuri: croasante cu ciocolată, cornuri cu diverse creme, brânzoaice, plăcinte şi alte produse de patiserie!
„Uite lupul, vicleanul!”
În special la sfârşitul săptămânii, Grădina Zoologică de la marginea Piteştiului este locul preferat pentru petrecerea câtorva ceasuri de relaxare. Între stejarii seculari se află spaţiile în care vieţuiesc zeci de animale sălbatice pe care copiii îi observă cu atenţie. Lei, tigri, urşi, lupi, porci mistreţi, căprioare, maimuţe, dar şi reptile şi păsări diverse. Deşi cei câţiva iepuri sunt drăgălaşi foc, totuşi micuţii mai văd astfel de specimene la bunici la ţară. Gâşte şi lebede observă într-o excursie în Deltă, iar papagalii pot fi crescuţi şi acasă într-o colivie. Însă prichindeii sunt surprinşi să-l vadă pe lupul din povestea Scufiţei Roşii, chiar în faţa lor. O adevărată întâlnire surprinzătoare, iar bietele animale privesc resemnate la copiii care le apostofează: „Uite lupul cel rău! Vicleanul, a mâncat bieţii iezişori…”
Nu departe se află spaţiul destinat temuţilor tigri. Tolăniţi la soare, nu se sinchisesc de numărul privitorilor. Sunt obişnuiţi cu publicul şi ştiu să se comporte în faţa mulţimii. Par să se bucure şi rânjesc arătându-şi dantura când sunt fotografiaţi. Din depărtare se aude răcnetul leului nemulţumit că leoaica se plimbă agale etalându-şi coada şi că nu-l ia în seamă. Nu departe, câţiva porcuşori se bălăcesc într-o baltă cu noroi. Sunt norocoşi, au traiul asigurat, nici n-au auzit de pesta porcină…
„De ce nu primim la şcoală?”
Copiii se amuză teribil de figurile drăgălaşe ale câtorva maimuţe care fac tumbe şi se agaţă de copacii special plantaţi în spaţiile lor. Pentru prestaţia lor artistică, dar mai cu seamă pentru mutrişoarele asemnătoare cu ale oamenilor supăraţi, animalele primesc din partea micilor vizitatori pufuleţi, biscuiţi, napolitane, deşi pe afişe scrie imperativ: „Nu hrăniţi animalele!” Duminică după-amiaza însă, multă lume era adunată la padocul familiei Martin. Cei câţiva urşi se zbenguiau în voie şi, ştiindu-se priviţi de-atâţia ochi, se avântau în joc cu aplomb. În ciuda înfăţişării de animal greoi, cel mai bătrân din „comunitate” avea totuşi o viteză de reacţie impresionantă atunci când vreun frate brun îl provoca. Totuşi, vizitatorii erau mai puţin interesaţi de hârjoana sălbăticiunilor cât de ceea ce vedeau prin geamul gros. Pe „masa” din „bucătăria casei” erau zeci de produse de patiserie. Copiilor le-au atras atenţia croasantele, acele cornuri în formă de semilună umplute cu diverse creme, dar în special cu ciocolată. S-au făcut auzite multe voci inocente: „Corn cu ciocolată! Uite, mami, urşii primesc, noi de ce nu primim la şcoală? Ar fi mai bine decât lapte şi măr…”
„Sunt încântaţi”
Am verificat sesizarea pe care ne-a făcut-o un cititor revoltat care s-a aflat duminică printre vizitatori. Omul ne-a pus la dispoziţie şi câteva imagini. Produsele de patiserie au fost fotografiate prin geamul gros şi „înceţoşat” din cauza vechimii. Pe bună dreptate, asemeni piteşteanului uimit, ne întrebăm şi noi: de când un astfel de animal omnivor este amator de pateu, brânzoaică, ştrudel, croasant? Am primit răspunsul de la inimoasa directoare a Grădinii Zoologice. D-na Nuşa Popescu ne-a lămurit: „Nu înţeleg de ce atâta mirare. Da, într-adevăr, le dăm urşilor dulciuri! Se uită că ei sunt mari mâncători de miere? Rareori le dăm şi miere, dar, în lipsa ei, îi mai răsfăţăm şi cu dulciuri de acest fel. O dată pe săptămână sau la mari sărbători primesc produse de patiserie şi sunt foarte încântaţi.” Continuăm şirul întrebărilor. De unde provin aceste produse? Nu sunt expirate? Ce legătură au urşii cu marile sărbători? Amabilă, şefa de la Zoo ne explică: „Noi primim aceste produse sub formă de donaţie de la diverse firme. Le verificăm, nu sunt expirate, nu punem sănătatea urşilor în pericol. Firmele au multe produse de acest fel în perioada sărbătorilor, unele nu se vând, rămân pe stoc, altele din procesul fabricaţiei nu sunt conforme, se rup ori nu sunt bine crescute. Şi atunci patronii vin la noi cu ele. Selectăm ce este bun şi le dăm urşilor, săptămânal, iar ei sunt foarte încântaţi. De obicei consumă doar compoziţia din interior, ciocolată ori brânză. Şi alte Grădini Zoo procedează la fel, nu e nimic extraordinar!”
În aceste condiţii, există însă posibilitatea ca şi vizitatorii să le facă astfel de daruri urşilor, însă Nuşa Popescu e categorică: „Nu! În niciun caz! E interzis ca oamenii să le aducă dulciuri urşilor! Nu ştim cu ce pot veni, ce le pot da, nu avem controlul acelor produse. Şi apoi copiii ar fi tentaţi să se apropie prea mult…” Aşadar, respectaţi regula impusă! Şi mergeţi cât mai des la Zoo; poate aveţi şansa să fiţi prezenţi când urşii primesc cadourile dulci. Sunt memorabile scenele în care Martin cu toţi ai lui adunaţi în jurul „mesei” rup pe din două croasantele, savurează ciocolata şi se ling pe bot…