Nu trebuie să-i cauți, îți ies ei în cale. Nu neapărat să te atace, ci pentru că vor să le dai mâncare. Sincer, e și ceva adrenalină aici. Și hazard. Trebuie să ai oarece noroc, dacă ai oprit mașina la trei metri de o sălbăticiune, ca s-o filmezi, iar ea doar să te privească liniștită. Mai ales când îi este foame.
Dar, fiecare cu norocul lui! Oricum, spectacolul este și vesel, și trist. El maschează de fapt o dramă: am deranjat serios habitatul animalelor din pădure și n-am găsit o soluție pentru a le continua altfel existența. Le-am lăsat de capul lor, iar unele chiar își fac de cap, când se simt amenințate, când am trecut peste linia roșie de siguranță.
La urma urmei, Transfăgărășanul ăsta al nostru, dincolo de faptul că este o minune tehnică, vara nu este altceva decât un spațiu de bâlci. Până la cel de „Sf. Maria”, care se ține de 15 august la Curtea de Argeș, și apoi, după sărbătoarea religioasă. De la Albești și până sus, în vârf, la Bâlea, un șirag de produse manufacturiere, fructe, suveniruri, porumb copt și bulz, ilustrate și mărgele îți fac cu ochiul preț de mai bine de 70 km. Mă mir că experții noștri în ale comportamentului social n-au procedat la alcătuirea unor fișe de psihologie. E frumos să te întâmpine, de pildă, pe marginea drumului, la Oești, un vânzător de pere Duset de la Brătești și să ți le ofere spre vânzare și cu tupeu, la 15 lei/kg. Dar, ce-i drept, sunt frumoase și nu te mai uiți la bani, deși tot faci mărunt din buze, iar mai târziu socotești, odată ajuns la Bâlea Cascada, pe Transfăgărășanul dinspre Sibiu, că puteai cumpăra mai bine un borcan de miere și-ți mai rămâneau ceva bani.
Dar, mă rog, talciocul ăsta are farmecul lui. Și pentru noi, și pentru străinii care se îmbulzesc peste tot, mai ales la parcarea de la Bâlea, fiindcă ei nu-s obișnuiți să lase mașina pe marginea drumului, o duc în platou și civilizat plătesc zece lei pentru o oră. De fapt, zece lei este un fel de preț universal, și pentru porumbul fiert, și pentru șirul de covrigi, paharul cu zmeură sau sticla de bere ș.a.m.d. Mai peste tot este un fel de atmosferă levantină, o mulțime pestriță se mișcă încolo și încoace, pe platou, în margine de apă cristalină și creastă de munte, o lume care a uitat de grijile cotidiene, de Covid, de crize, de politică.
O societate de consum se etalează în toată splendoarea ei, ca un fel de colonizare rousseau-istă. Mașini și corturi pe marginea drumului, pe clinuri de pajiște, grătare sfârâind, lăzi cu bere, mereu în căutare de universuri noi, de un altfel de Pirinei sau Himalaie, cum pare să fie prietenul meu Bazil Măruță, împatriat de vreo 40 de ani în Franța și turist o dată pe an în Argeș, unde a văzut lumina zilei.
Sigur, mărturisesc aici, m-a apucat și pe mine spiritul contestatar, când un cioban ajuns peste noapte ospătar, se răstește la noi – când vrem să comandăm o ciorbă, după ce ne-am așezat la masa de la cabana Bâlea – să stăm la rând. Probabil așa cum se răsfiră oile din turma care se ține aninată de vârful muntelui, chiar deasupra tunelului. Nu stăm, plecăm, dar abia seara aflăm că cineva a băgat totuși de seamă întâmplarea și intră în vorbă cu noi, văzând că fotografiem steagul României ancorat sus de tot. Întâmplător sau nu se numește Turcu, nu Ardeleanu, el chiar a făcut parte din echipa care a purtat steagul pe creastă, iar acum îi face plăcere să se laude cu treaba asta. Ca patron al cabanei Bâlea, nu se laudă cu multe lucruri care se petrec aici, nici cu brânza falsificată de burduf, din bulzul copt pe marginea drumului, nici cu vidul înmulțit cu vidul din ochii unora care privesc doar prin fereastra telefonului la minunea tehnică ranforsată de o parte și de alta a muntelui. Splendidă lucrare! Nu știu cum au făcut inginerii noștri de au dibuit meandrele de drum asfaltat tocmai acolo unde probabil le-ar fi pus și Dumnezeu. Minune, ce altceva! O spunem noi, o repetă alții și alții cu care ne întâlnim de o parte și de alta a crestei Făgărașului, străjuită de Negoiu și Moldoveanu.
La drum, că am admirat destul! Mai este de văzut un Blaj și o Alba Iulia. Acolo unde s-a purces la o unire și la o încoronare.
