Aflat cu treburi la Bucureşti, am petrecut sfârşitul de săptămână pe străzile bătrânului oraş. Când s-a lăsat seara, m-am trezit luat pe sus de un grup de protestatari care a ieşit din staţia de metrou „Universităţii”. Eram printre acei oameni revoltaţi, dar am rezistat impulsului de a mă alătura protestului lor, pentru că mi-am dat seama că ei protestau pentru nişte principii abstracte referitoare la legile justiţiei. Cu ceva timp în urmă, modificările aduse legilor justiţiei au agitat şi spiritele celor care trebuie să le aplice. Peste 40 de magistraţi, judecători şi procurori care activează în cadrul Curţii de Apel Piteşti s-au strâns în faţa instituţiei pentru a protesta faţă de modificările incriminate. Ei au considerat că nu s-a ţinut cont de opiniile şi propunerile pe care le-au transmis din vreme Executivului şi că modificările subminează autoritatea magistraţilor, în general, şi actul de justiţie, în special. A fost o manifestare decentă, fără fluierături, fără sloganuri, fără pancarte, fără declaraţii de presă sau interviuri la televiziuni. Protestatarii au ieşit ţinându-şi robele pe mână, iar mişcarea lor a fost una tăcută, care a durat o jumătate de oră. Şi, alături de magistraţii din Piteşti, au mai protestat şi alţi colegi ai lor din ţară. Or, protestul tinerilor de sâmbătă seara din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării împotriva aceloraşi modificări este produsul unei manipulări, pentru că prea puţini dintre ei ştiau pentru ce au ieşit în stradă.
Prin urmare, mesajele protestatarilor de sâmbătă seara au oscilat între revendicările generale şi emoţiile personale. Şi nicidecum ele nu se referau la statul de drept. La modificărilor neconstituţionale aduse legilor organice de către unele ordonanţe de urgenţă. Iar ministrul Muncii, Olguţa Vasilescu, performează în încălcarea drepturilor omului, prin ordonanţele de urgenţă emanate de către ministerul pe care îl conduce. Or, pe străzile Bucureştiului, prin pieţele acestuia, problemele sufleteşti au fost convertite în sloganuri politice. Totodată, protestele lor ţin de temperament, nu de programe politice. Se vedea în manifestările multora dintre ei un spirit aprins şi foarte colorat, cu trăsături decisive, dar nu consecvente, cu idei nenumărate, dar nu şi de mare ordine lăuntrică. Protestele galeriilor erau exprimate în gesturi repezite, fără să cunoască adânci aderenţe sufleteşti. Mesajul protestatarilor era unul cu un aer vetust, cu o notă banal romantică, pentru că niciun politician nu se va clinti de bunăvoie de pe scaunul său. Mesajele care au cucerit în acele momente sufletul manifestaţilor erau de fapt reluate, nu inventate de către ei. Aceleaşi idei au inspirat de multe ori politica străzii, dar prin intermediul logicii colective a străzii nu se poate realiza raţional nimic. A fost creată astfel o realitate având la bază o utopie, în care am fost cuprinşi cu toţii; un univers sincretic de cuvinte repetate până la saturaţie, ritualuri ce ţin de psihologia maselor, cântece protestatare, mulţimi în care individul dispare, nu mai este el însuşi, ci un simplu element al întregului.
Pe de altă parte, am văzut în jurul meu cum se ridica ura colectivă pe culmi de neimaginat.
Oameni care nu mai dispuneau de propria minte, ci doar de pumni şi picioare. Istoria noastră este plină de exemple de ură generalizată. Din cauza ei Nicolae Bălcescu a fugit din ţară. Caragiale a plecat şi el. Eminescu a fost otrăvit de proza timpului său şi de oameni care aveau alte interese. La fel, Nicolae Ceauşescu a fost împuşcat în ziua de Crăciun, a urmat moartea tinerilor revoluţionari, apoi mineriadele etc. Şi astfel, ura s-a revărsat mereu în sufletul nostru colectiv. Însă, în trecut, ura colectivă îşi avea izvoarele undeva prin periferia oraşelor. Ea pornea din periferia urbană şi se oprea în centrul oraşului. Aşa a fost până mai ieri. Astăzi, însă, ura noastră colectivă îşi are izvoarele în altele locuri şi nu în zonele sărace ale oraşelor. Anume în plin centru. Adică tocmai acolo de unde te aştepţi ca ura să fie combătută.
Prin urmare, ura actuală este o componentă a politicii partidelor şi a unor organisme nonguvernamentale. Aceste instituţii deversează multă ură în sufletele oamenilor. La fel, sunt gazetari, politicieni, oameni interesaţi care continuă să-i învrăjbească pe unii împotriva altora. Şi totul se întâmplă la nivelul categoriilor sociale. Un alt aspect specific al urii actuale este dat de faptul că istoria a început să se facă de DNA şi să fie trăită în puşcării. Iar cu puşcăria nu se rezolvă aproape nimic. În zilele acestea, protestatarii au ieşit în stradă şi i-au cerut ministrului Tudorel Toader să ia mâinile de pe DNA. Dar să-mi spună şi mie cineva câţi bani a recuperat acest DNA în ultimii cinci ani de la cei anchetaţi şi condamnaţi? Nu am auzit până acum ca statul să-şi fi recuperat o anumită sumă din bani de la cei care au delapidat. Eu nu cunosc altfel de exemple. Iată de ce cred că DNA nu face istorie, ci regizează o piesă de teatru, despre care protestatarii cred că este realitatea.
27 Comentarii
Anonim
Nu numai legile sunt de vină în ţara asta.
Vina cea mai mare pentru mizeria în care trăieşte românul de rând se datorează sistemului de justiţie care este corupt de sus în jos, iar vina cea mai mare o au judecătorii care împart dreptatea după ordinele politice precum şi în funcţie de „lozul” mai mare.
Judecătorii Curţii de Apel Piteşti sunt fruntaşi în afacerile mai sus menţionate. În mare parte, intermediari şi direct implicaţi în ale corupţiei sunt avocaţii şi experţii judiciari.
Dovezile despre corupţia judecătorilor din Argeş sunt din plin. Numai cine nu vrea să le vadă nu le vede. Şi, aceste instituţii care ar trebui să se ocupe de anticorupţie sunt serviciile interne ale Ministerului Justiţiei, serviciile de informaţii, etc.
De ce se fac aceste instituţii că nu văd nimic?
Răspunsul este simplu: fac parte din sistemul Statului Mafiot şi toţi îşi umplu sacul (că buzunarele sunt prea mici) pe spinarea proştilor.
La o simplă privire constatăm că cei care ar trebui să ne apere de corupţie, deţin vile cu peste 20 de camere (pe care nu le- ar putea construi din salariu- chiar şi acela mare) nici în 300 de ani, bolizi de lux şi de ce nu câte 3 – 4 amante bine întreţinute, etc.
Goargăș
Vorba rabinului, au dreptate amândoi, și editorialistul și „anonimul”. Dacă nu ne vom armoniza, dacă ura nu va fi înlocuită de concordie va fi vai și amar de noi…Dă-ne, Doamne, minte…
Anonim
Cum este posibil ca un cadru didactic după 20 de ani de activitate să primească net 1800 lei- lună în timp ce majoritatea femeilor de servici din primării primesc net între 2000 şi 3000 lei / lună, sau în timp ce angajaţi ai sistemului de represiune (justiţie, servicii, etc) au salarii net între 4.000 lei şi 50.000 lei. (numai net 1.000 lei/ lună este norma de hrană)
Să ne spună generalul Tudosoiu dacă asta este Justiţie.
Nu plângem aici, pe domnul Generaral , inspectori sau directori care pe lângă salarii dolofane se ocupă şi de colectarea şpăgii plus alte 3.- 4 locuri de muncă pe la şcoli.
Mai nou, sub atenta supraveghere şi îndrumare a Generalului Tudosoiu, directorii de şcoli s- au dat singuri în judecată sub umbrela Sindicatului Voica şi au mai obţinut o majorare de 15% , cică spor de condiţii vătămătoare pentru lucru la calculator.
Nu degeaba se spune că este nevoie de 5 directori să bage un calculator în priză (cică unul ţine ştecherul şi ceilalţi 4 împing peretele).
Ori fenomenele acestea (para)(a)/normale s- au întâmplat doar cu acordul sistemului compus din judecători şi Generalul Tudosoiu .
Şi mai interesant este că domnii judecători au constatat în majoritatea cazurilor că pârâtul Director de şcoală (care nu şi- a făcut treaba) trebuie să plătească cheltuieli de judecată reclamantului Director- reprezentat de sindicat.
Aceasta este educaţia şi justiţia din Argeş…
(Şi nenorociţii ăştia de la conducere mai vor şi performanţă pe stomacul gol pentru cadrele didactice.)
Anonim
Rugăm pe dl Inspector General al ISJ Argeş să studieze cazul directorului de la Scoala Nae Ghica Rucăr, care nu numai că în calitate de reclamant a chemat în judecată pe directorul şcolii (acelaşi director), dar a reuşit să şi oblige pe pârâta Şcoală reprezentată de directorul- pârât să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 250 lei.
http://portal.just.ro/109/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=10900000000125434&id_inst=109
Având în vedere că în faţa instanţei s- a prezentat acelaşi individ având calitate dublă :
– reclamant, reprezentat de sindicat,
– pârât reprezentant al Şcolii pe care o conduce
pot exista două explicaţii:
– motive medicale , incompatibile cu funcţia de conducător de instituţie a Statului Mafiot Român
– motive de şarlatan, care din poziţia care se află, are un singur scop, furtul pe orice căi şi prin orice metode.
Numai în România poate exista un sindicat al Patronatelor (al directorilor) amestecat cu unul al simplilor salariaţi.
Noţiunea de sindicat a fost distrusă tocmai unor astfel de anomalii infracţionale grave.
Adresăm pe această cale două întrebări domnului Inspector General al ISJ Argeş:
– dumneavoastră unde vă aflaţi în timp ce directorii îşi făceau de cap în instanţă, chemându- se singuri în judecată,?
– sunteţi de acord ca directorii de şcoli să facă parte din sindicat, pentru ca sindicatul să- şi umple buzunarele cu- cheltuieli de judecată din buzunarul public?
Anonim
Rectific
Noţiunea de sindicat a fost distrusă tocmai de prezen’a unor astfel de anomalii infracţionale grave.
Anonim
Şi judecătorul a întrebat:
1)- Dăm cuvântul directorului pârât, „Ce aveţi în apărarea dvs împotriva directorului reclamant,?
…
2)- Dăm cuvântul directorului reclamant, „Ce aveţi cu directorul pârât ?
…
3) A întrebat pe directorul pârât „Vă împăcaţi cu directorul reclamant?” Răspunsul „Nu”
4) A întrebat pe directorul reclamant „Vă împăcaţi cu directorul pârât?”
Răspunsul „Nu”
Concluzia:- În sala de judecată toată lumea supărată:
a) directorul reclamant supărat că directorul pârât nu vrea să şi recunoască vina.
b) directorul pârât supărat că directorul reclamant nu vrea să recunoască că este aberant să te chemi singur în judecată.
c) Completul de judecată supărat că nu poate să lămurească părţile să se împace.
Concluzia: – la ieşirea din sala de judecată:
a) Directorul reclamant fericit că a câştigat procesul, ba pe deasupra a câştigat şi cheltuieli de judecată de la directorul pârât pe motiv că acesta nu şi- a îndeplinit sarcinile de servici.
b) Judecătorul fericit, că a împărţit dreptatea după interesele politice.
c) Singurul supărat este directorul pârât, nemulţumit că nu a reuşit să convingă instanţa de judecată co directorul reclamant nu a a avut dreptate.
Anonim
Si la Şcoala Poienarii de Muscel ne confruntăm cu aceeaşi afacere pusă la cale de directori, sindicat, General şi judecători. (Cheltuielile de judecată pe care pârâtii directori trebuie să le plătească reclamanţilor directori )
http://portal.just.ro/109/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=10900000000114000&id_inst=109
Anonim
Directorul Şcolii Nae Ghica Rucăr,a fost numit politic (ca de altfel toţi directorii) , în acest caz răspunderea aparţine exclusiv Domnului General.
Recomandăm demisia de onoare a ambilor politicieni implicaţi (director şi general), precum şi informarea organelor abilitate ale statului.
Dar, cum de unde nu e nici D- zeu nu cere, nu trebuie să ne aşteptăm la demisii, ci din contră la avansări.
Anonim
Cel mai bine ar fi ca şeful ăl mare să dea dispoziţii să fie desfinţate prizele din cabinetele directorilor, întrucât majoritatea prăpădesc curentul electric şi uzează calculatoarele ca să vizioneze filme xxx
Anonim
-Nu degeaba se spune că peştele de la cap se împute, iar Curtea de Apel Piteşti în acest caz este capul.
Având răbdarea şi timpul necesar să studiez comportamentul judecătorilor şi deciziile emise de Curtea de Apel Piteşti, am avut ocazia să constat, nu atât de mult incompetenţa sau nepregătirea judecâtorilor ci corupţia din sistem.
Oare cum este posibil ca acelaşi complet de judecători ai Curţii de Apel Piteşti în urmă cu o săptămână, să dea dreptate reclamantului, iar la o săptămână distanţă un alt reclamant cu aceeaşi speţă, dar cu acelaşi pârât să- i se respingă acţiunea?
Se impune a se preciza că toate documentele din ambele dosare sunt identice „plagiate”, (inclusiv cererea de chemare în judecată, cuvânt cu cuvânt) singurul lucru diferit fiind numele şi prenumele reclamantului.
Şi nu este un caz singular şi accidental.
Consider că, corupţia în cadrul Curţii de Apel Piteşti are rădăcini adânci în politică. Din acest motiv consider că ne confruntăm cu un stat mafiot.
Anonim
Ca şi în cazul directorilor, două sunt motivele pentru care judecătorii se comportă astfel:
– motive medicale , incompatibile cu funcţia de judecător
– motive de şarlatan, care din poziţia care se află, are un singur scop, obţinerea de foloase necuvenite şi influenţă politică.
Anonim
Trebuie completat „Nicolae Bălcescu a fugit din ţară. Caragiale a plecat şi el.” cu Brâncuşi a fost forţat să plece de prea multă scârbă, etc., iar în prezent 5 milioane de români (50% din forţa activă de muncă) au plecat de prea multă JUSTIŢIE şi dreptate din România, de prea multe locuri de muncă, pe scurt, de prea mult bine trăit în România.
Românii (mă refer la oamenii cinstiţi şi de caracter) conştientizează că în România actuală nu mai există nici măcar o speranţă ca lucrurile să se îndrepte.
Pentru cine a avut de a face cu instanţele din România, sunt convins că nu mai are nici măcar o fărâmă de speranţă că lucrurile se vor îndrepta în următorii 300 de ani.
Vandana
Ura este in suflete noastre. Este atata ura, încât nu mai e loc de iubire. Si se mai zice ca suntem un popor creștin.
Sebi
Bravo! Un articol plin de îndemnuri corecte. Bravo! La pușcărie cu judecătorii! Cu politicienii ce aveți, domnilor de la DNA? Iubiți politicienii corupți și hoți! Judecătorii și DNA la pușcărie! Avem spitale și școli conduse de toți repetenții, bravo politicului, dar în proporție de 80%, mulțumim PSD. Incompetența a ajuns sa fie identificată cu PSD. Cuc, fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor în guvernarea Cioloș, dat afara pentru ca din cauza ordinului emis (cel cu taxiurile carea aveau portbagajul minim 500 litri) prin care a blocat o săptămână accesul taxiurilor în aeroport pus Ministru al Transporturilor de PSD, plecat din guvern, e în pole positions acum sa redevina ministru… Așa că să înțelegem că de fapt dvs ne recomandați să nu mai avem nimic împotriva politicienilor corupți și hoți ca se rezolva problemele din țară… Și ca idee, pentru cultura dvs generală, DNA nu recuperează prejudicii, ci pun sechestru iar recuperarea o decide instanța… Asta așa că să nu mai mințiți oamenii…
Anonim
Da, aici aveţi dreptate, domnii judecători sunt cei care ocrotesc şi apără averile obţinute pe căi ilicite ale poiticienilor conductori de instituţii şi nu numai.
La acest capitol nu D.N.A. ul pronunţă sentinţele , ei doar pun pe masa judecătorilor probele. Pe de altă parte, da D.N.A. ul se poate ocupa de aceşti judecători corupţi, dar poate nu se vrea.
Exemplu cel mai concret cazul vecinului din Comuna Mihăeşti, (plecat din sat în opinci şi ajuns Şef de Consiliul Judeţean, deputat, prefect, cetăţean cu steluţe pe umăr, etc., după 2 ani de distrat la puşcărie, jucat cărţi ş.a., cu consătenaul judecător ajuns şef de puşcărie), îşi vede în continuare de afacerile care au avut şi au ca bază sustragerea banului public (timp de peste 28 ani)
Anonim
În Judeţul Argeş există o şcoală care a spălat cantităţi imense de bani prin intermediul unui avocat.
Comisionul acţiunii „avocatul” pentru un an a „costat” instituţia cât toate salarile cadrelor didactice din aceea şcoală timp de 1 an.
Toate bune şi frumoase atâta timp cât sistemul de educaţie deţine bani pentru spălat fără număr.
O mână spală pe alta şi amândouă faţa de deasupra.
Bineânţeles că avocatul nu rămâne cu toţi banii, că doar trebuie să greseze la rândul lui sistemul. Şi cum tecalemitul pe care- l foloseşte este mare, respectivul a constatat că sumele date în stânga şi- n dreapta inclusiv parandărătul i- au redus drastic din beneficiu.
Ion
Politicianul de Argeş trebuie să spună adevărul:
– Nu sunt bani de salarii pentru personalul didactic.
– Sunt bani doar pentru şmecherii (iar aici nu se încadrează cadrele didactice)
Vax
Anonime tea legat de directori acum lăsând pe contabili bine ca itro alta situație aveai treaba cu secretarii si contabilii
Ion
Dacă tăceai, filozof erai.
Maya
Asa zic si eu…
marin
Legile nu sunt schimbate nici de cei din stradă, nici de cei care poartă robe! Politicienii le fac, dar cred că sunt interese mai mari, venite din afara țării!
Toată forța activă plecată din țară are stigmatul nereușitei aici (profesional, financiar …) și speranța că într-o zi va fi mai bine aici!
Ilie
Legile bune sau rele trebuiesc aplicate.
Nu sunt de vină atât de mult legile, cât sunt de vină magistraţii care umblă cu ele.
Şi magistraţii sunt români, de- ai noştri.
Atâta timp cât acelaşi complet de magistraţi astăzi spune că este albă, iar mâine la o aceeaşi speţă spune că este neagră, este clar că avem o problemă cu completul respectiv (ori ne confruntăm cu probleme medicale sau cu corupţia cea de toate zilele care a invadat tot sistemul medical, sistemul de educaţie, etc.).
A venit timpul ca poporul de rând să nu mai fie indus în eroare, că toate greutăţile se datorează celor de afară.
Hoţia, corupţia şi escrocheria este caracteristica de bază a A.D.N.-ului naţiei române.
Laşitatea, pupincurismul sunt de asemenea caracteristici ale rasei române, întâlnite mai abitir la noi decât la alţii.
„Speranţa că va fi mai bine aici” nu o mai au nici cei care au plecat nici cei care au rămas.
A rămas o singură speranţă cea a politicienilor , că poporul va fi atât de prost, încât ei vor fura şi umili la infinit, lucru care este perfect posibil în condiţiile socio-economice şi politice actuale.
Mihai
e. La nivel de judeţ sumele achitate pentru salariile directorilor sunt imense.
Suma netă angrenată pentru plata salariilor directorilor într- un an este de :
280 (directori) x 6.000 (lei/ director) x 12 (luni/ an) = 20.160.000 RON
Dacă este să calculăm suma brută alocată de sistemul de educaţie pentru plata directorilor pe un an de zile în judeţul Argeş ne confruntăm cu sume exorbitante de peste 38.000.000 RON.
Având în vedere şi categoria contabili, care în multe cazuri depăşeşete salariul directorului, suma alocată pentru directori, contabili şi secretare aproape că se triplează ajungând la nivel de judeţ (Arges) la suma de peste 100.000.000 RON.
Mihai
La nivelul întregii Românii ne confruntăm cu o situaţie catastrofală de risipire a banului public, astfel suma finală este:
40 [judeţe] x 100.000.000 [RON- judeţ] = 4.000.000.000 RON.
Ori, în aceste condiţii în care salariile directorilor, contabililor şi secretarelor ajunge la exorbitanta sumă de 4.000.000.000 RON. pe un an, este normal ca pentru clasa muncitoare- cadre didactice să nu se mai ajungă nici măcar frimiturile.
Trebuie precizat că suma mai sus menţionată se dublează dacă este să considerăm salariile inspectorilor şi pe cele angajaţilor din minister.
Astfel, constatăm că este normal să se utilizeze programe securizate în comunicarea directorilor cu inspectoratele şi cu Ministerul.
Drept urmare, domnule Tudosoiu vă recomandăm reduceţi din funcţiile politice bine plătite, eliberaţi locul şi vor avea şi cadrele didactice salarii decente, comparabile cu ale femeilor de servici din primăriile pe care le conduceţi.
Mihai
Suma finală, pentru plata salariilor cu managementul (directori, inspectori şi şmecherii din M.E.N) se ridică la peste 200.000.000 RON/ an.
În mod sigur sistemul de educaţie- cadre didactice ar funcţiona de la sine fără balastul- parazit mai sus menţionat
Mihai
Rectific
Suma finală, pentru plata salariilor cu managementul (directori, inspectori şi şmecherii din M.E.N) se ridică la peste 8.000.000.000 RON/ an.
Mihai
Din câte se pare nu vrea nimeni să facă curăţenie în această zonă, cu prejudicii imense.