Da, am această senzație, dacă nu informație: undeva se coace ceva privind o nouă împărțire administrativă a țării și, implicit, a Argeșului. Sau, dacă nu stau lucrurile așa, ar trebui să stea, fiindcă din l968, când a avut loc ultima reorganizare teritorială a țării, a trecut ceva vreme, iar realitățile politice, economice și sociale au suferit mutații majore.
Odată cu înființarea Uniunii Europene, nu prea mai suntem o țară, ci o regiune, mă rog, un land, cum ar zice neamțul. O serie de politici economice, sociale și financiare nu se mai elaborează la noi, ci la Bruxelles, iar ele nu mai sunt gândite pe județe, ci pe regiuni. Cum se întâmplă, cu Legea 151/1998 a dezvoltării regionale care prevede înființarea a 8 regiuni, care nu se suprapun neapărat cu cele istorice.
Noi, Argeșul, facem parte din Regiunea Muntenia 3 Sud, alături de Prahova, Ialomița, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Teleorman. Mai toate forțele politice sunt cu ochii pe noul Fond Național de Dezvoltare Regională, pe Nomenclatorul Unităților Teritoriale Statistice, pe Consiliul Dezvoltării Regionale, pe Agenția de Dezvoltare Regională, pentru a reuși să atragă sursele necesare dezvoltării unităților teritoriale (NUTS), începând cu satul, comuna, orașul, municipiul și județul. Mai corespund acestea exigențelor europene? Da și nu!
Argeșul, de pildă, a cunoscut o multitudine de forme ad-tive, cea mai mare fiind cea de regiune, cuprinzând teritorii inclusiv din Olt, Dâmbovița și Vâlcea, alături de cele de la noi și din Câmpulung. Potrivit împărțirii teritoriale din 1950, după model sovietic, regiunea Argeș curpindea 13 raioane incluzând Slatina, Găești, Horezu, Loviște, Băbeni – Bistrița, Drăgănești – Olt, Drăgășani, Muscel. Pornind de la București, ajungând la Pitești și Curtea de Argeș, apoi la Câineni și Sibiu, prin județul nostru trece cea mai importantă cale rutieră intitulată și Calea Mare, mai pe scurt Călimari, cunoscut și ca traseu regal. Traseu urmat în timp de construirea unei autostrăzi până la Pitești, apoi, acum, continuarea până la Sibiu. Avem istorie cu care să ne mândrim, prezentul nu prea reușim să ni-l făurim! Și nu reușim, și fiindcă nu acoperim eficient un hiatus de aproape o jumătate de secol de dominație sovietică, tot structurând și destructurând, în căutarea celor mai bune forme de privatizare (rapidă sau lentă), de administrare, de integrare europeană.
Pornind de la datele istorice, întrebarea este cine inițiază astăzi o dezbatere pentru edificarea unei legi a reorganizării teritorial-administrative? Mai exact, cine are curajul să-și asume această răspundere? Căci altminteri este mare nevoie de așa ceva, o reclamă o realitate bulversată de chiar nepriceperea noastră, a partidelor, confruntate și ele cu o groază de probleme.
Care vor fi criteriile? Geografice, ad-tive, economice, juridice, istorice etc. Județ (cu 300.000 – 400.000 locuitori și o suprafață de 6.800 km.p.) sau regiune (opt sau mai multe!), municipii (trei!), orașe (patru!), comune (95!). Vor mai rămâne comune: Poienari de Argeș (1.117 locuitori), Râca (1.271), Teiu (1.594), Nucșoara (1.442), Săpata (1.782), Dobrești (1.808)? Care vor fi propunerile de optimizare? Căci lucrarea asta va avea un mare impact asupra vieții politice și social-economice, culturale etc. Bătălia ar trebui să se dea pentru păstrarea integrității, pentru un model competitiv, pe fondul coeziunii sociale. Cine, cu cine, cum?
Întrebări, întrebări, întrebări! Noi, la ziar, le adresăm, cei de la putere ar trebui să le afle răspunsurile. Studiind modelele de organizare, având comuna unitate de bază – care istoric vorbind cuprindea 100 de familii ori 500 – 600 locuitori – și continuând cu sistematizarea urbană, echilibrată tradițional și modern, funcțională mai ales. Căci, în continuare, ne confruntăm cu populism, extremism, revizionism, înființări ori desființări de unități administrative cu tendințe centripete sau centrifuge. Pe un fond accentuat de depopulare a satelor, de divizare ad-tivă, de nevoia de sistematizare. Mă rog, e mult de discutat!
