În opinia mea, librăriile unui oraş vorbesc foarte bine despre nivelul şi starea intelectuală a oraşului respectiv. Sunt transparente, sunt sincere când vorbesc despre oameni, când (le) arată stilul, librăriile ştiu multe şi spun adevărul. Se poate observa cu uşurinţă, dacă nu cumva trăiţi deja această nostalgie, că (şi) Piteştiul este din acest punct de vedere un oraş trist, rămas aproape fără librării. Nu suntem singulari în această pierdere, şi alte oraşe trec prin aceeaşi transformare, dar tot atât de adevărat este că sunt şi comunităţi care s-au hotărât să recupereze aristocraţia librăriilor de altădată (Bucureştiul, Clujul, Craiova…)!
În Piteşti, librăriile au dispărut pe rând, s-au închis cedând spaţiile altor interese, capitaliste, chiar dacă şi ele au la bază un comerţ (cu carte). Cartea nu aduce însă câştig, mai bine zis nu aduce bani, în esenţă ea nu slujeşte banul – acest fetiş al lumii în care trăim, venerat de tot mai mulţi oameni, astăzi, ca atare. Cartea are ea însăşi o poveste în continuă dezvrăjire (ca şi lectura), fiind tot mai neglijată social şi chiar umilită de economia de piaţă.
Două lucruri ar trebui totuşi să ne pună pe gânduri. Primul se referă, fără „nostalgie”, la regimul trecut. Atunci librăriile erau şi vindeau, aveau o anume autoritate în toate oraşele. Exista o specie a căutătorilor/ a vânătorilor de carte, librăresele aveau chiar o clientelă a lor, spaţiile aveau o nobleţe specială, respirau cultural. Al doilea lucru se referă la societăţile evoluate, la lumea de afară spre care ne uităm şi noi, tentaţi, şi pe modelul căreia contemporaneitatea mizează în evoluţia ulterioară. O lume globalistă (unii îi spun deja post-capitalistă), lumea consumismului şi a hedonismului care, în mod paradoxal, nu a renunţat şi nu renunţă nici în prezent la librării. Unii au transformat spaţii generoase în favoarea lor, au creat librării noi, unele în monumente istorice reabilitate, altele în gări dezafectate, în clădiri de patrimoniu cărora le lipsea pulsul, chiar şi în biserici. Au apărut librării plutitoare pe apă, în vaporaşe special amenajate, grădini suspendate, etaje uriaşe în aer liber, în care pluteşte aroma unor cafele de calitate, unele au inserată inclusiv natură vie sau deţin animale de companie, spre bucuria unor vizitatori. Sunt librării deschise, ca pub-urile, amenajate cu mese, scaune şi umbrele sub care te poţi adăposti la citit… Spaţii darnice, nonconformiste, noi arhitecturi ale ideii. Librării moderne, plurivalente, cu design interior, unele sobre, altele cu un farmec excentric, decorate cu tablouri în stil clasic sau cu obiecte de artă avangardistă, cu lampioane colorate, care reţin cititorii în fotolii confortabile sau în faţa şemineelor pe timp de iarnă, care îţi oferă brioşe pe timpul lecturii, care au în incintă bufete cu dulciuri atractive, cafenele îmbietoare şi chiar locuri de joacă pentru cei mici, în favoarea părinţilor (… care au nevoie de sprijin/ de timp şi pentru spirit, nu doar pentru coşul de cumpărături!). Librării organizate pe secţiuni, în care poţi intra în contact cu cartea de diferite tipuri: literatură, medicină, filozofie, psihologie etc. – pentru citit şi/sau pentru cumpărat. Important este timpul pe care eşti dispus să-l oferi librăriei şi relaţia pe care o creezi cu cartea.
De ce în oraşul nostru nu se întâmplă aşa ceva?… Oare în oraşul nostru nu se poate întâmpla aşa ceva?… Autorităţi, oameni de afaceri, intelectuali…. unii cu adevărat valoroşi, mulţi (doar) cu pretenţii, câţi din ei visează la o librărie modernă?
„Avem timp pentru toate”… spune un vers inspirat al lui Octavian Paler, anticipând de fapt tristeţea unui lucru care lipseşte şi învelind în limbaj eufemistic o tristeţe crudă, lucidă şi întemeiată, săgetată de un reproş pe măsură! Unde sunt librăriile oraşului Piteşti? Avem timp pentru idei şi proiecte de tot felul, auzim atât de des că se vrea binele oraşului Piteşti, apar cu predilecţie localuri/baruri, farmacii şi cabinete medicale – mâncăm şi ne tratăm! Dar ce spun librăriile despre nivelul oraşului în care trăim?
…Un spaţiu central mixt, eteroclit şi incomod, în care cărţile îşi arată parcă suferinţa de cum intri, unul sau două spaţii care îmbină cărţile cu afaceri modeste şi câteva raioane fără personalitate incluse în oferta supermarketurilor?
Librăria este o patrie, e locul unor întâlniri ideale, privilegiate, autentice – posibilitatea relaţionării, surpriză şi mirare, respect pentru creativitate şi pentru toată munca, imensă, din spatele cărţii (timp/ efort/ sacrificii). Librăria este, trebuie să fie, atmosferă! O librărie nu este numai un loc în care se vând cărţi. E o lume, ea deschide o uşă spre o altă realitate, un culoar care te îmbie spre o viaţă interioară, spre devenire şi/sau (re)găsire. E un spaţiu de odihnă, o tihnă, o emoţie necesară. Fac parte dintre cei care cumpără cărţi din librăriile şi anticariatele online, dar niciodată n-am avut sentimentul pe care îl trăieşti într-o librărie!
Autorităţi, oameni de afaceri, intelectuali – unii cu adevărat valoroşi, mulţi (doar) cu pretenţii – daţi Piteştiului o librărie modernă! Ea ar fi în timp o carte de vizită importantă a oraşului, un catalizator şi un surprinzător generator cultural.
Magda GRIGORE
