Piteşti. Seară de decembrie, ploaie şi frig. Neimportant, se pare, pentru cei care au permis ca un copil să stea pe Strada Mare cu chitara în mâinile îngheţate. Cântă duios, sfâşietor, aşteaptă ajutor şi mulţumeşte pentru fiecare leu primit de la trecători zgribuliţi.
Mă apropii de el şi îl întreb despre părinţi, de ce stă în frig, îl rog să meargă acasă. Evită să vorbească prea mult. Spune doar că părinţii sunt divorţaţi. Păcat că ne lăsăm copiii să „cerşească” pe stradă până când sunt ridicaţi de poliţie. Oare este chiar atât de multă sărăcie încât un copil să fie nevoit să apeleze la astfel de lucruri? Oare la acea oră nu ar fi trebuit să fie acasă, la căldură, oare nu trebuie să meargă la şcoală a doua zi? Unde eşti tu, mamă?
Întrebări fără răspuns, de trecător grăbit…
Olga ANDRONACHI
Un Comentariu
marin
Cât adevăr, câtă durere în sufeltul unui copil și al unei mame! Dacă mama era la muncă în altă țară, cred că suferea pentru lipsa copilului mai mult decât copilul în frig, în ploaie, în noapte, în singurătate! Cine are părinți pe pământ nu în gând…vorba lui Adrian Păunescu