Două cărţi cu acelaşi titlu, ambele înfăţişând viitorul pe scurt: „Homo deus – scurtă istorie a viitorului”, de Yuval Noah Harari, şi „O scurtă istorie a viitorului”, de Jacques Attali. Două cărţi, scrise de doi evrei, deştepţi, amândoi prezicându-ne un viitor înfricoşător. O adevărată Apocalipsă, nu alta! Poate că aşa se şi explică porunca dată ca niciun catolic să nu citească Apocalipsa fără a fi îndrumat de un preot. Citeşti şi te ia cu frig. Şi te întrebi ce-i de făcut ca să nu vină viitorul ăla înfricoşător, prezis pentru secolul XXI.

Harari vorbeşte de un coşmar îngrozitor, când ne vom trezi „în zorii celui de-al treilea mileniu”. Mai bine ne frecăm la ochi, zicem că am visat urât şi ne bem cafeaua, consultându-ne programul zilei în curs, cu gândul „facă-se voia Domnului”. Foametea, molimele şi războiul au chinuit multă vreme lumea. Azi am reuşit să ţinem în frâu cele trei mari rele de care doar sfârşitul lumii părea să ne absolve. Evident că n-am reuşit să facem asta definitiv. În Africa încă mor destui copii de foame, iar în America, în special, mulţi oameni mor fiindcă mănâncă prea mult. Un paradox al lumii de azi! Crizele economice nu ne ocolesc, nici conflictele militare, dar, cu răbdare, sunt de găsit soluţii, înţelepciunea omului şi progresele tehnice, chiar politice au creat totuşi o plasă de siguranţă. Să nu ne lăsăm pradă depresiei, deşi aceasta loveşte mai abitir ca hunul Attila.

Autorul celei de a doua „istorii scurte a viitorului”, Jacques Attali, consilier al preşedintelui Emmanuel Macron, ne pune pe jar, dacă ar fi să-l credem. Aşa cum vede el viitorul, nu este departe imaginea înfiorătoare pe care ne-o făureau paginile din cartea de istorie, la şcoală. Dacă nu mă credeţi, n-aveţi decât să citiţi – din cartea celui care lucrează la instaurarea Noii Ordini Mondiale – pagini despre cele trei faze ale secolului al XXI-lea: super-imperiul, hiperconflictul şi hiperdemocraţia. În super-imperiu, corporaţiile vor impune ordinea de zi, statele naţiuni vor fi distruse progresiv, piaţa va deveni singura lege, la putere fiind un sistem global. Din 2030, super-imperiul va face implozie, urmează un haos mondial cu „războaie devastatoare, naţiuni destrămate”, după care, în faza a treia, înspăimântată, populaţia va accepta crearea pentru „binele comun a unui guvern mondial democratic”.

Apocaliptic, nu?! Câteva teme merită amintite, chiar dacă nu avem spaţiu pentru detalii. În viitor oamenii nu-şi vor mai întemeia familii. Ei vor prefera să aleagă iubirea poligamă, în sfârşit liberi, fără constrângerea morală din mileniul trecut. În viitor, societatea va merge chiar „atât de departe încât să disocieze reproducerea şi sexualitatea. Sexualitatea va fi împărăţia plăcerii, reproducerea – o maşinărie”. Femeile vor avea încredere în colectivismul de stat. Ele vor inaugura o economie a altruismului, a serviciului public, găsind plăcerea în a da, plăcere specifică instinctului matern. Omul va merge pe străzi îngrozit de propriile gânduri, având implantat în creier un brain-chip care va efectua o „supraveghere sufocantă”.

Azi statul are acces la profilul nostru de pe facebook, mâine – la gândul nostru cel mai intim. Prin urmare, vorba d-lui D.C. Dulcan, n-avem încotro, trebuie să gândim numai pozitiv, dacă nu vrem să se scufunde pământul ăsta pe care trăim.

O veste bună pentru consumatorii de droguri. Vor fi legalizate, pentru a ne „amorţi” în faţa nebuniei crescânde din jurul nostru. Vor deveni produse de consum: canabisul, heroina, cocaina, amfetaminele, methamfetaminele, drogurile de sinteză. Când viaţa devine nesigură, ca să nu cazi în depresie ori anxietate, ca să n-o iei razna de tot, ai nevoie de distracţie, de evadarea din infernul realităţii cotropitoare. Graţie progreselor uluitoare ale nano-ştiinţei, omul va fi înlocuit tot mai mult cu robotul, vor apărea „hibrizii”, adică roboţi, omul putând fi fabricat ca un artefact, dotat cu inteligenţă superioară şi diferită totodată, cu o conştiinţă care poate să trăiască în gazde multiple. La fel ca toate echipamentele construite tehnic, omul-robot nu va putea să moară, fiindcă nu s-a născut natural, ci artificial. Asta va asigura scopul final al Noii Ordini Mondiale – distrugerea omenirii.

Ajunge! V-am perpelit destul. Sper să nu fie şi degeaba, fiindcă cei doi autori nu scriu aiurea, ei vor să ne facă să medităm serios la ce ne aşteaptă în viitor, dacă lăsăm… viitorul pe mâna altora şi nu ne implicăm. Ce ar trebui să facem? Păi, să nu fim doar martori, ci să devenim agenţi activi ai devenirii lumii în general şi a noastră în special, veghind la gestionarea corectă a resurselor de energie, de apă, de aer, de pământ fertil care se diminuează cu fiecare zi. Noi, nu alţii, în bună măsură nebuni, suntem chemaţi să creăm propria noastră lume, tot mai umană, nu tot mai dezumanizată şi traumatizantă. Vorbind despre Iad, N. Steinhardt se mărturisea în „Jurnalul fericirii”: „Nu mi-e frică de ceea ce va face Dumnezeu cu mine, ci de ceea ce voi face eu însumi cu mine. Iadul nu înseamnă că omul a încăput pe mâinile lui Dumnezeu, ci că e pe veci predat lui însuşi”. Păi, nu are dreptate?!

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio