Aveți dreptate, dar vă cer și nițică răbdare. V-o spun și p-aia cu macaroanele și pe cea cu boabele de cafea fierte, cum mi-ați cerut după editorialul de joi. Aveți dreptate, vin sărbătorile, să mai lăsăm deoparte încrâncenarea, mai ales politică, să ne mai și destindem. Dar tot ar mai fi ceva de scris înainte de asta. Și tot despre mâncare. Și aflate tot de la Natalie Haynes, „cea înțeleaptă ca Socrate, spirituală ca Aristofan și modernă ca ziua de mâine”.
Așadar, scriam în ziarul nostru de joi – care ziar aniversează pe 23 decembrie 30 de ani de la înființare (seria nouă) – că nu mai asociem bogăția cu senzația de sătul. Dimpotrivă, legăm mai degrabă obezitatea de sărăcie. Cu cât ești mai gras, cu atât arăți mai sărman, mai de compătimit. Cei care se îndoapă precum gâștele, nu cei care au predispoziție congenitală, cei ce suferă de bulimie, desigur. Dacă s-ar face o statistică, rezultatul ar fi: cei bogați și foarte bogați – după Forbes avem 114 miliardari în dolari – sunt mai slabi în proporție mult mai mare decât cei foarte săraci în acele zone ale lumii în care hrana este incredibil de ieftină și de abundentă. O formă fizică perfectă presupune ore zilnice de efort, știm bine. Și nu doar exerciții, ci și mare atenție la ce și cât mănânci. Soluție care nu pare a fi comodă și la care nu recurgem toți, preferând să ne sculăm ceva mai târziu, să renunțăm la alergarea prin parc, la bolul cu orez, la gustarea săracă în calorii. Pentru asta, să recunoaștem, este nevoie de ceva voință, de impunerea unui anume stil de viață, a unei discipline care să-ți asigure un viitor ceva mai sigur.
Asta nu înseamnă neapărat privarea totală de plăcerile gastronomice ale vieții. Banchetele, mesele festive ale romanilor, care îngurgitau feluri peste feluri de mâncare dintre cele mai sofisticate, după care vomitau și o luau de la capăt, au făcut istorie și literatură. „Banchetul” lui Platon este exemplul clasic. Dar tot renumită este și „Cina lui Trimalchio”, cum îmi amintesc de la textul buchisit în latină cu distinsa doamnă profesoară Popescu. Nu doar romanii, ci și grecii erau hedoniști, le făcea plăcere să fie amfitrioni, să-și invite prietenii și să-i epateze. Ospătându-i cu nenumărate preparate, gătite de bucătari cu multă imaginație. Trimalchio, de pildă, care credea că este destinat să se îmbogățească și oferea des ospețe pentru a-și câștiga simpatia publică, s-a prefăcut că este supărat chipurile pe bucătarul care pusese pe masă un ditamai porcul întreg, fără să-l curețe și să-l prepare corect. Când l-au tăiat – surpriză – era chiar foarte bine și ingenios pregătit, umplut cu sângerete și cârnat. Poate merită spus aici și faptul că Trimalchio ajunsese superbogat crezând că soarta îi favorizează pe cei care se încăpățânează să răzbească prin forțe proprii. La prima mare afacere de negoț, toate cele cinci corăbii încărcate cu vin s-au scufundat. N-a disperat, deși pșierduse într-o singură zi 30 de milioane de sesterți. Soția s-a l-a ajutat, și-a vândut bijuteriile, a construit alte vase și a reușit să se îmbogățească din negoțul cu vin.
Mai știu și alte chestii de astea, bune de gustat în ajun de sărbători, dar v-am rămas dator cu povestea cafelei pe care Noica, într-o dimineață, l-a rugat pe Liiceanu să i-o facă. O cafea neagră. Cum autorul „Ușii interzise” se grăbea să nu piardă autobuzul, și-a propus să și-o facă singur. Pentru prima dată. La întoarcere, a aflat din gura lui Noica: „Eu nu știu cum vă iese vouă cafeaua neagră. Am fiert-o o jumătate de oră tot adăugând apă și nu s-a colorat deloc. În schimb, am recuperat boabele”. Cât era el de filozof, sau poate că tocmai d-aia, Noica nu aflase că pentru a face o cafea e nevoie de boabe măcinate.
Și, trecând la a doua poveste, nici Monica Lovinescu nu știa cum se fac macaroanele la cuptor. Având invitați, și-a întrebat o prietenă care i-a spus că-i foarte simplu: pui un strat de macaroane, un strat de brânză cu ou și tot așa, alt și alt strat… Ceea ce a și făcut, după ce a scos macaroanele din cuptor și le-a pus pe masă. Vădit încurcați, musafirii tot mestecau macaroanele care pocneau între dinți. Prietena uitase să-i spună că, în prealabil, macaroanele trebuie și fierte.
Acum de sărbători, chestia asta cu fiertul nu-i deloc întâmplătoare în editorial. Tot mâncăm de vreo 30 de ani democrație pe pâine, iar cei care s-au tot perindat la putere ne fierb pe noi, în loc să fiarbă puterea, în cazanul parlamentar. De unde scot apoi un talmeș-balmeș de nu-l mănâncă nici câinii. Na, că nu m-am abținut, tot am zis-o! Dar, dacă tot e vorba de mâncare, când e vorba de citit ați face bine să cititți editorialul pe stomacul gol. Ca să nu vi se facă greață!
3 Comentarii
Mefisto
Domnule Director.
Noi, Organizatia de Femei a PSD filiala Gavana II colt cu Albina, protestam vehement fata de excluderea miracolului Savu din editorialele cotidianului dvs. considerand ca acest lucru se datoreaza in mare masura schimbarii de orientare politica la noi in Regiunea Arges, plasa Nord. Este un act de o barbarie fara seaman, comparabil doar cu plafonarea punctului de pensie si cresterea aberanta a costului cosului zilnic pentru care s-a zbatut atatia ani craiul nostru semnat in frunte. Domnule Director, va rugam ca astazi sa nu va lasati prada tentatiei de dreapta a dusmanilor poporului si sa nu intoarceti armele impotriva piepturilor noastre pentru ca noi am aparat cu propriile boarfe de treizeci de ani ca capitalismu sa nu ajunga pana aici. Ne-au batut in teava vecinele de la trei, de la patru si chiar si cei ce astazi au ramas blocati in lift incercand sa ajunga la origini. Domnule Director, in asentimentu nostru si prin vocea femeilor libere de la Coremi a celor din Razboieni si a celor care astazi aduna resturile cetatii de prin pubele, va rugam sa ni-l aduceti inapoi pe Printisoru Savu. De aproape doua saptamani nu mai are somn, scrie si posteaza in numele altora doar-doar sa pricepeti ca si iel este om. Nu mai devreme de astazi dimineata a postat in deplin anonimat la rubrica subalternei ( aia cu Nicu a lu Valcu) despre felul in care dvs. scrieti aici. Noi nu am priceput multe insa dvs. care sunteti om destept puteti face lumina si la noi in cartier. Domnule Golescu, nici nu stiti prin ce a trecut Printisoru Savu in perioada cand s-a luptat singur cu Orcii liberali aparand prin forta cuvantului pe Vasilica, Pe Dragnea si pe multi altii. L-ati parasit toti si nu e bine…Toata lumea il acuza pentru nu stiu ce crima legata de pupaturile in dos ale unor somitati PSD-iste insa el sa stiti ca a facut-o din convingere. A trait leninismul si nu va accepta niciodata sa moara cu el chiar daca a pupat invers. Poate ca nu stiti dar la noi in cartier era des confundat cu Indira Gandhi. Are sharm omu cu alunita aia in frunte. Asa il rasfatau fetele de la shaormerie cand ridica asa o spranceana si spunea: ,,chit…chit” . Domnule Director, luam noi asupra noastra toate mizeriile care le-a scris aici dupa perioada inchizitiei liberale si va imploram sa il lasati sa mai scrie. Argesul este mai sarac acum decat inainte. Toti spun asta si este pacat. Savu este un patriot si si-ar da viata pentru Victoria ( doamna cu caine bischon de la opt). Domnule Director, noi femeile care tinem greul societatii, (avem copiii la pacanele, la puscarie, la Oficiul Fortelor de Munca sau prin anumite redactii) va rugam sa nu aruncati in neant efortul nostru, credinta noastra si modelul care a inspirat-o pe aia de la Stefanesti. Noi astazi va cerem dreptate ! O puteti face intr-un singur fel: Aparandu-l pe Savu de aceasta prigoana nemeritata pusa in scena de liberali si de useristi. Ganditi-va numai ca nici la Mioveni nu mai este acelasi om, si parca nu mai are atata forta sa imbecilizeze copiii celor cu carte. S-a produs o drama domnule director…Este precum Armaghedonu numai cand ne gandim ca dupa ce crapa legistu de la Consilul Judetean Savu se spanzura. Numai dvs. puteti opri aceasta osanda. Printisoru nici nu si-a luat leafa de la PSD de dupa 26 cand s-a intamplat necazu. A lucrat benevol. Domnule director, faceti dreptate si Dumnezeu va va fi sprijin si ajutor cand vremurile se vor schimba. Va multumim.
Anonim
Pe ăsta, Mefisto, tăiați-l de la bocanci …şi de la…pufoaică şi căciulă…şi inscrieți-l…la una…lungă … cum poartă la iel orice MĂgaR resuscitat de o iea…pur sânge (cu plată…cu Savu) !
Anonim
Dar, la voi la atelier,Mefisto, salamul se mai face şi din carne (de cal/armăsar) sau numai din…făină de oase de pui (Frații Petreuş) cu tot felul de Ë – uri ?!!