Marius Dumitrescu, la o seară de lectură
Zi tristă pentru justiţia argeşeană, după ce unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi magistraţi, judecătorul Marius Dumitrescu de la Secţia Penală a Tribunalului Argeş, s-a stins din viaţă marţi seară la vârsta de numai 59 de ani pe un pat de spital din Bucureşti.
Magistratul suferise o intervenţie chirurgicală pe cord, dar se pare că au apărut complicaţii care în cele din urmă au dus la deces. Vestea i-a luat prin surprindere pe toţi colegii, prietenii şi apropiaţii, care s-au cutremurat de această moarte fulgerătoare.
Ca o ironie a sorţii, cu doar o zi înainte preşedintele Klaus Iohannis semnase decretul de pensionare pentru 12 judecători de la mai multe instanţe din ţară, printre care şi Marius Dumitrescu. Din păcate, acesta nu a mai apucat să se bucure de pensie.
Magistratul, trecut prematur în lumea celor drepţi, a fost un om extrem de apreciat atât de breasla profesională, cât şi de cei din lumea scriitorilor în care nu de mult intrase. Împătimit al poeziei, Marius Dumitrescu a publicat volumele „Tâlharul cel bun”, ” Târziu dar neînserat” şi „Cu orbul ochilor”, iar ultima carte, „Răutatea unui parfum”, compusă din trei cicluri poetice şi anume „Portret de insomnie”, „Depărtarea ca bun comun” şi „Trezirea din vis”, i-a apărut chiar anul acesta la Editura „Brumar” dn Timşoara.
Iată ce scria mai tânărul său coleg de breaslă, poetul ialomiţean Romeo Aurelian Ilie, în prologul ultimei cărţi a lui Marius Dumitrescu: „De data aceasta, poetul se desprinde, cel puţin în vers, de stilul care l-a consacrat (…) La Marius Dumitrescu, chiar când nu este prezent în text, sau mai bine zis în literă, Dumnezeu nu încetează să troneze ocrotitor asupra poeziei sale (…)”. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
