Sunt întrebat, tot mai frecvent, ca jurnalist, dacă știu cine o să vină prefect. Chiar, dumneavoastră știți cine urmează să se urce în scaunul prefectului? Eu, unul, vă spun sincer că nu știu, iar dacă e s-o zic pe-a dreaptă, nici dl. Miuțescu nu știe. Și nu știe, fiindcă, întrebat fiind la rându-i, stă mult pe gânduri. Și n-o face teatral, ci pare copleșit de povara deciziei.

Care decizie, desigur nu-i doar a lui, e a ministrului de interne, a Guvernului. Dar cu siguranță răspunderea îi revine mai ales d-lui Miuțescu, când se va face decontul. Adică atunci când se va întâmpla un eveniment grav și prefectul trebuie să fie primul care să intervină la fața locului, să ia o decizie, să dispună măsuri, să facă astfel încât lucrurile să reintre în normalitate. Dar, la urma urmei, ce-i ăla un prefect și cu ce se „mănâncă” el? Sau, mai bine spus, ce mănâncă el, că de la o vreme la cabinetul prefectului e atâta sărăcie – la protocol, se înțelege! – că abia se putea găsi un pahar cu apă și o cafea. Economie, la sânge, că erau vremuri austere și pe vremea pesediștilor. La protocol, desigur, cel oficial, nu cel din – vorba noului ministru de finanțe – contabilitatea dublă. La fel o să fie și pe vremea liberalilor?

Dar, la urma urmei, chestia asta prea puțin contează. Au sau nu au jurnaliștii apă și cafea la conferințele de presă, cum s-au mai și plâns unii dintre ei. Contează numirea în acest post a unui om – liberal, evident! – care poate să țină în mână soarta unui județ. Și ca s-o poată ține, e vorba de calități profesionale și morale. Cât despre cele intelectuale, fiindcă nu prea au fost, ne-am dezobișnuit să le mai pretindem. Din păcate, la nominalizarea în post, și aici, ca și la directori, și la alți politruci, a contat culoarea, nu valoarea. Și așa se explică cum a ajuns județul ăsta, al faimoșilor Brătieni, să „exporte” la Ploiești mai toate centrele de comandă, de la finanțe și mediu, la agenția de plăți în agricultură. Sigur, cât a fost campanie electorală, mai toți au promis că le vor repatria, dar n-au făcut-o, le-au lăsat tot acolo! Că n-au fost în stare să le aducă înapoi, în Argeș.

Și totuși, pe mâna cui va ajunge Prefectura, ale cărei trepte s-au cam prăpădit? Ale Sorinei Marin, ale lui Alecsei, ale unuia mai tinerel, parcă Berevoianu? Înțeleg că Soare nici nu mai contează, deși n-a avut o prestație rea, a fost un om de bun simț, cum este și Dragnea. Evident, vorbim sub imperiul impresiei de imagine, în sensul de cum se poartă, ce spune, ce face imediat, nu neapărat al unei analize pe criterii strict profesionale. Asta, de vreme ce n-am avut cum să-i vedem la treabă. În ce mă privește, eu unul i-aș arunca o provocare d-lui Miuțescu. De ce nu? D-le președinte al PNL Argeș, ia puneți mâna și faceți o demonstrație de forță, arătând de ce este în stare un liberal pur-sânge, capabil să facă eficiente instituții vitale ale statului numite „deconcentrate”, care deocamdată, multe dintre ele, vegetează. Ia concentrați-le puțin, dați milităria jos din pod, chemați-le la ordine și grădinăriți-le gospodărește! Sunteți totuși un om cu experiență, cu greutate, ba chiar și cu anumite dexterități pe care, nu mă îndoiesc, premierul Orban le-a apreciat, de vreme ce n-a plecat urechea la cei care v-au contestat.

Arătați-ne că știți să cântăriți, să vorbiți, să selectați și să luați cele mai potrivite decizii pentru „giudețul” ăsta, care altminteri se duce dracului de tot. A ajuns la cota cea mai de jos, administrativ vorbind, e obosit, desfigurat, confiscat de niște inși care nu gândesc cu circumvoluțiunile proprii. Dați-le clasă celor unsprezece prefecți sau câți vor fi fost înaintea dv. și care, i-am văzut, și-au dat întâlnire ca să… facă un club al celor „aleși”. De guvern, nu de popor!

Mă las și eu sedus de ideea asta, cu gândul că ați putea fi mai potrivit dumneavoastră decât cei despre care se vorbește și despre care nu prea știu multe, cu excepția lui Alecsei și a Sorinei Marin. Dar, atenție, să nu mă înțelegeți greșit! Nu vă îndemn totuși să puneți mâna pe mitralieră. Până acolo mai este, chiar dacă unii, în presă, au aruncat vorbe despre dictatură, despre umbra lui Hitler. Firea dv. blajină, de om de treabă totuși, ca și a d-lui Bica, de pildă, i-ar descumpăni pe cei care aruncă la bătaie isterii decupate din istoria Germaniei naziste. Se simte nevoia să facem totuși puțină curățenie și-n ograda statului care, la noi în Argeș, pare a fi mai degrabă un stat… degeaba pe bani mulți. Față de cei care lucrează la privat, desigur. Unde-s foarte puțini cu mapa și mulți cu sapa. Cei de la stat mai degrabă se… sapă între ei. Sunt, să nu se supere pe mine, sinecuriști, nepotiști, fripturiști, mereu predispuși la zâzanii interne, ori să pună de o afacere pe cont propriu, iar nu al binelui public.

Mai în glumă, mai în serios, că un gazetar își mai poate permite să facă și haz de necaz, că nimeni nu-i perfect – n-a fost perfect niciun prefect de Argeș – acceptați dumneavoastră provocarea și probați-ne că are „balta” pește, că sunt oameni cu greutate la liberali, cum spuneam – pur-sânge, că știu să conducă așa cum o făcea altădată un Ion C. Brătianu. Care, atunci când a văzut că armata nu mai are merinde, n-a pregetat, a pus să înhame caii la sanie și, cu un dorobanț pe capră, a plecat pe cont propriu să afle unde sunt rezerve de grâne în Oltenia. L-a prins viscolul, era să înghețe, rătăcit, iar când l-au descoperit aproape înțepenit, n-a scos un cuvânt despre pericolul prin care a trecut, ci și-a întrebat salavatorul: „Ce ne facem, coane Iorgule (Vizante, stăpânul moșiei de la Frunzaru – n.a.), că nu mai avem mâncare pentru armată?”.

Vine iarna. Nu credeți că ne-ar trebui un prefect capabil de un asemenea gest? Exemplar! Și, desigur, de multe altele asemenea, reclamate de situația deloc ușoară în care ne aflăm acum, în buza iernii. A crescut în pepiniera liberală din Argeș un asemenea om? Un asemenea prefect? Poftim!

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio