Solstiţiu de iarnă. Noapte polară. În miezul zilei, a căzut o stea… S-au scris ultimele rânduri în romanul domnului Constantin Stroe. Şi cuvântul fatal: FINAL. Şi mai erau multe capitole de scris. Multe episoade de povestit. A mai rămas multă hârtie albă. Multă cerneală nefolosită…
S-a prăvălit, ca un copac falnic, trăsnit din senin. După ce trecuse prin atâtea furtuni, care nu l-au doborât… S-a dus înainte de a-i veni vremea. Omul care a trăit făcând mai avea multe de împlinit. Mulţimi de iniţiative, de planuri, de proiecte s-au dus odată cu el… Rolul nu era terminat. Mai avea de jucat. În spectacole în care el era actorul, regizorul, autorul. Cortina s-a lăsat la un moment neprevăzut…
Nu ştiu cum i-au fost ultimele trei zile. Miercuri participase la o lansare de carte. Mustea de sănătate. Bine dispus, vorbăreţ, pus pe glume, gândire logică, idei performante, energie clocotitoare, de-a dreptul exuberant. În triumvirat cu doi excelenţi oameni de afaceri, Gheorghe Badea, industriaş, şi Ion Brănescu-John, comerciant internaţional. Şi în careu de aşi cu scriitorul Calinic Argeşeanul, IPS, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului. Fără ei, ţara ar fi rămas mai săracă şi mai păgână. Prinşi într-un colocviu al minţilor strălucite. Într-o adunare de doctori în ştiinţe, universitari, academicieni, scriitori, artişti, profesori, specialişti în toate domeniile, publicişti, elita intelectualilor din zonă. Ne-am despărţit cu făgăduinţa de a ne reîntâlni cât de curând la un asemenea eveniment. N-a fost să fie…
Duminică pe la amiază, când sta liniştit în balcon, să-şi vadă venind copiii la aniversarea soţiei, s-a prăbuşit fără de veste.
Ambulanţă, claxoane, sirene, girofaruri, sală de operaţii. Urgenţă. Accident vascular. Creierul, inundat. Comă profundă. Niciun semnal…
O masă de operaţii. Un pat de spital la terapie intensivă. Aparatură care să-l menţină artificial în viaţă…
Atât pentru omul care a pus pe harta lumii numele Daciei…
Cred că, dacă ar fi păşit în politică, ar fi fost cel mai bun ministru din toate guvernele tranziţiei… Dacă diplomatul Bogdan Aurescu a reîntregit ţara cu un colţ de mare şi zăcămintele de ţiţei de sub ape, Constantin Stroe a impus şi a extins industria românească de automobile până departe peste hotare. Chiar atunci când s-a aflat părăsit. Chiar când era hărţuit. Chiar când se părea că nu mai e nimic de făcut. A luptat de unul singur. Şi a reuşit. Dar marea lui artă a fost că a putut să convingă. Prin fapte şi-a găsit sprijinitori. Şi s-a făcut necesar. Omul clipei. Omul momentului. Omul istoriei. Aşteptat. Predestinat. Necesar. Ce ne-am fi făcut fără el?
În zilele Revoluţiei a fost chemat de la Timişoara. Şi i s-a încredinţat conducerea Daciei. Nu au lipsit împotrivirile. Peste capul lui, întreprinderea a fost tăiată în bucăţele. Atractive pentru vânzare. Avea împotrivă puterea sindicatelor de atunci, manevrate şi momite de interese oculte. Din interior şi din străinătate. Era greu să supravieţuieşti. Dispăreau ARO, Zimbrul Carpaţilor , „Republica”, “23 August”, industria de tractoare, industria de autobuze, Electroputere…
(continuare în pagina 3)
(urmare din pagina 1)
Renault. Cea mai reuşită privatizare din timpul acela şi până azi. Investiţii masive, modernizare, cercetare, modele noi, extindere, export, cucerirea pieţei internaţionale, venituri mari în vistieria ţării. Cea mai profitabilă afacere…
Ar fi putut să lucreze pe cont propriu. S-ar afla, fără îndoială, în fruntea topului celor mai bogaţi din România. A ales să lucreze pentru ţară. Nu murise patriotismul în ţara lui Decebal…
Nu vorbea. Nu şoptea. Nu comunica. Surd şi mut. O singură dată a deschis ochii. A clipit pâlpâind şi pleoapele au căzut peste lumina ochilor. Dar viaţa îi mai pulsa în trup. În creierul care a gândit atât, deşi acum ciuntit, mai rulau, în devălmăşie, imagini trăite sau închipuite. Copilul din ţărănime, pe dealuri după vite, şi cu picioarele îngheţate în plămada din care se turnau cărămizi. Nepoţica, de-abia bătând la poarta vieţii, avea să fie născută în acele zile de fiica lui, Sorina. Întâlniri cu şefi de state, de guverne, miniştri şi oameni de afaceri, ziua de naştere a soţiei, profesoara de franceză Ecaterina Stroe. Prima maşină Dacia. Ultima expresie…
Roţile. Cântecul roţilor. Pe toate drumurile ţării. Pe toate drumurile Europei. Pe meridianele şi paralelele Globului. De sub poalele Polului Nord până dincolo de Ecuator… Roţile… Roţile… Roţile… Melodia roţilor… Marşul roţilor. Marşul triumfal. Concertul. Simfonia. Eroica. Dirijorul în extaz…
Roţile… Roţile… Roţile… Sfârâie asfaltul sub ele… Zăpada… Ploaia…
Concertul. Marşul. Simfonia…
Se frânge bagheta! Cade cortina! Se sting luminile…
FATALITATE!
Marin IONIŢĂ
