Scriam, nu de mult timp, despre necesitatea ca noul FC Argeş să-şi ia în serios ştafeta şi, printr-un proiect bine gândit, ca resurse financiare şi umane, să pornească a cuceri ultima treaptă valorică – accederea în Liga I.
Două evenimente ne fac atenţi în legătură cu acest subiect. Primul este marcarea, în Gala „10 pentru Argeş”, a importanţei actului prin care brandul şi palmaresul vechiului/adevăratului/îndrăgitului club a trecut la noul club.
Este un pas important, realizat de Primăria Piteşti, spre bucuria fanilor fotbalului alb-violet. Primarul Cornel Ionică, primind trofeul atribuit de Consiliul Judeţean, s-a angajat să continue a sprijini FC Argeş. Este un lucru bun, iar promisiunile urmează a fi confirmate de fapte.
Al doilea eveniment este numirea, în funcţia de antrenor principal, a lui Emil Săndoi. Omul este un caracter apreciat, un cunoscător al exigenţelor acestei grele meserii, un oltean veritabil care rezistă la încercările vieţii. L-am cunoscut îndeaproape când a evoluat, pe vremea antrenorului Ion Moldovan, la FC Argeş, ca fundaş central. Nu este prima dată când la Piteşti au venit să dea o mână de ajutor vecinii olteni – fotbalişti sau antrenori. Au confirmat, în general, cartea lor de vizită şi s-au bucurat de simpatia fanilor piteşteni, fie că s-au numit Geolgău, Mogoşanu, C. Oţet, Fane Cioacă, Bondrea sau Cârţu.
O să fac o afirmaţie care nu trebuie să-i supere pe predecesorii antrenori. Dacă Nicolae Dică putea să suporte povara promovării în Liga I (dovadă stau faptele sale la FCSB), întrunind aşteptările optimiste ale suporterilor, alegerea lui Emil Săndoi se înscrie şi ea în strategia – antrenor cu experienţă şi un lot echilibrat – a promovării. Salutăm, deci, venirea sa la Piteşti şi aşteptăm să confirme încrederea de care se bucură. Piteştiul merită să revină pe prima scenă fotbalistică a ţării! La treabă, deci!
Angajamentul verbal al Primăriei va rămâne însă doar pe hârtie dacă nu va fi însoţit – desigur, în condiţiile legii – şi de fapte concrete. Când mă gândesc la acestea, am în vedere costurile destul de ridicate pe care le presupune fotbalul. Cu atât mai mult în vederea trecerii de la eşalonul al doilea la eşalonul întâi, când costurile sunt cu adevărat deosebite. Şi cum în Liga I doar FCSB este un club liniştit din punct de vedere financiar, majoritatea celorlalte se zbat de la o zi la alta, unele fiind chiar în pragul falimentului. În acest context, eforturile Primăriei dobândesc noi semnificaţii.
