Constantin A. are aproape 70 de ani. Fost inginer la Dacia, şi-a găsit pasiunea la bătrâneţe printre rândurile de viţă-de-vie, răsadurile de roşii şi diverse plante din grădină. Undeva, aproape de Piteşti, şi-a făcut un mic colţ de Rai: are două solarii cu roşii, castraveţi şi ardei, plus vinete, viţă-de-vie din care scoate struguri de masă şi vin, precum şi o livadă cu meri, peri, pruni, cireşi, caişi, piersici, dar şi mur, zmeur, coacăz, ba chiar şi pepeni (deşi nu e solul cel mai nimerit) şi căpşuni (s-a dus vremea lor). Cât e ziua de lungă, el munceşte printre răsaduri şi are grijă de nişte găini pe care le păzeşte cu cerbicie Lăbuş. Face zilnic naveta de la Piteşti la curtea de la ţară în care a ridicat cu mâinile lui şi o căsuţă. „Dacă aş fi tânăr, aş face bani frumoşi din activitatea asta. Aşa, fac cât să îmi ajungă mie şi familiei mele, nu mai mult. E de muncă, dar, dacă te ocupi, câştigi”, ne spune nea Constantin. E supărat că nu îl mai ajută braţele şi picioarele prea mult, semnele bătrâneţii fiind vizibile. Totuşi, le dă un sfat celor care aleargă cu limba scoasă după diplome în căutarea unui loc facil de muncă: deşi la ţară e treabă de făcut, nu glumă, poţi trăi mai mult decât decent de pe urma pământului. Totul e să ieşi din zona de confort urbană sau rurală (căci sunt tineri la ţară care strâmbă din nas când văd sapa!), să îţi sufleci mâinile şi, cu curaj, să te apleci deasupra tarlalei tale cu credinţa că munca te va ridica…
