Dacă vă mai amintiți, „Argeșul” a scris despre „Expoziția – Parc” ce începuse să fie amenajată în locul numit Valea Teilor, la capătul blocurilor din Craiovei, la ieșirea spre Slatina. Era vorba de vreo 20 de hectare de teren ce erau vizate pentru Expoziție Horticolă Permanentă. Ca locuitor al cartierului în primul rând am intrat în zonă. Am observat lucrări care urmau să schimbe radical o suprafață sălbatică. Se regulariza firul de apă (un dar al naturii), se trecuse la trasarea și realizarea primelor alei. Era prin 1979, dacă nu mă înșel, și se spera ca această „Expoziție – Parc” să aducă Piteștiului un bun de valoare ce ar fi întregit mesajul „Simfoniei lalelelor”. L-am pierdut! Din păcate, inițiativa – sprijinită de administrația locală (nu cea județeană, care și-a exercitat dreptul de veto, sistând totul) n-a fost înțeleasă, a fost socotită, în acel timp, nenecesară, oricum în afara priorităților. Așa s-a pierdut un colț de frumos ce dădea personalitate Piteștiului, ridicând arhitectura peisagistică la nivel superior: un util ce se îmbina cu esteticul, spre relaxarea oamenilor.
Unul dintre promotori, neobositul nonagenar dr. ing. Ilarie Isac, vorbește și astăzi cu nostalgie, ca despre… un copil pierdut: „Era vorba de un sistem gândit să răspundă multor obiective – sectoare pomicole, viti-vinicole, floricole, module de spații verzi, plante dentrologice ș.a.m.d. Vedeam, acolo, și o bibliotecă – librărie horticolă, un teatru în aer liber, promovarea unor echipamente de grădinărit etc.”
Într-un județ horticol, cum este Argeșul, ar fi funcționat ceva adecvat infrastructurii instituționale. Foarte bine reprezentată de Institutul de la Mărăcineni, de cel de la Ștefănești, de Muzeul Pomiculturii și Viticulturii Golești, de două universități, de Societatea Națională a Pomicultorilor din România. Ediția din acest an a „Simfoniei Lalelelor” a fost un succes în noul spațiu din Parcul „Lunca Argeșului”. Este o premisă pentru o treaptă superioară. Inginerul Ilarie Isac vede trecerea la o nouă etapă a „Simfoniei”, un fel de reproiectare, spre a-i întări caracterul național, importanța științifică și, nu în ultimul rând, în perspectiva lărgirii parcului, pentru a pune „Simfonia” pe o bază materială corespunzătoare.
O fundație a „Simfoniei” ar veni cu lucruri noi: o bază temeinică pentru material săditor, pavilioane tematice, o colaborare națională spre o atât de binevenită Grădină Botanică ce ar stimula cercetarea și proiectarea și ar face din brandul – devenit național – un punct important pe harta României. Toate – pas cu pas, cu angajament care să arate că actuala administrație lasă ceva semnificativ în viața Cetății.
