În practica dermatologică sunt multe boli care apar foarte rar, prin cabinete existând medici specialişti care nu le întâlnesc în toată cariera. Cu decenii în urmă, nebănuind uriaşa complexitate şi pondere în populaţie a suferinţelor cutanate, tatăl meu a fost dezamăgit când am ales să devin dermatolog. Şi-ar fi dorit ca primul doctor din familia noastră să fie chirurg sau ginecolog. Eram în primul an al specializării într-o mare clinică din Bucureşti. Atunci ni s-a prezentat un caz cu o erupţie ciudată de piele etichetată ca „Larva migrans”. Un diagnostic greu de precizat şi de tratat, iar pentru pacient un motiv de panică şi repulsie la gândul că nişte larve se târăsc şi migrează pe sub piela sa. Peste vreo 20 de ani am avut un caz similar: o tânără studentă, frumoasă şi extrem de îngrijită pe care, la dorinţa părinţilor, intelectuali apreciaţi, am trimis-o la Bucureşti. A pătimit mult până s-a vindecat, larva lăsând în urmă o cicatrice vicioasă pentru care s-a recurs la chirurgie estetică.
Au mai trecut alţi 10-15 ani până când, în urmă cu câteva săptămâni, am avut la distanţă de 7-8 zile doi bolnavi cu aceeaşi boală.
Leziunile cutanate apar fie în urma unor înţepături de insecte care inoculează în piele larve ale unor diptere, fie prin pătrunderea ouălor unor paraziţi în tractul digestiv al omului de unde migrează spre piele. De obicei erupţia cutanată este însoţită de o mâncărime greu de suportat. Pentru un dermatolog diagnosticul nu-i uşor de stabilit chiar dacă pe piele se observă un traseu liniar roşcat şi întortocheat care progresează cu 2-4 cm pe zi. Unguentele consacrate pentru boli de piele, precum şi tabletele antialergice nu au niciun efect asupra larvelor ce mor numai după electrocauterizări, zăpadă carbonică sau medicaţie orală antiparazitară.
Un Comentariu
Anonim
O meserie grea trebuie plătită mai bine .Le ati spart.casta celor care cred ca apartine numai anumitor familii această meserie lasindu-SE MOSTENIRE precum titlurile de
noblete