Sub titlul „Ne auzim la 1 august” e mai bun decât nimic? scriam în urmă cu două săptămâni despre lupta unui bătrân de 90 de ani cu morile de vânt. Vă relatam – din nou! – despre strădania acestui om care caută să reintroducă transportul local de călători în satele Richiţele de Jos şi Richiţele de Sus din comuna Cocu. Au trecut mai bine de opt luni de când localnicii nu mai au microbuz care să-i transporte la oraş, dar nimeni nu-i ajută în acest sens!
Niciun parlamentar de Argeş nu a reacţionat la această problemă socială, care, zice-se, suferă din cauza legislaţiei. Când nu sunt în concediu sau în campanii electorale, aleşii au alte probleme, la nivel „macro”, nu se încurcă ei printre grijile şi necazurile omului de rând. Prin urmare, cei de la Consiliul Judeţean îl tot amăgesc pe bătrânul Aurelian Rotărescu care îi „stresează” periodic cu sesizări şi liste de semnături. Acum două săptămâni, un oficial, unul mare, i-a zis: „Ne auzim la 1 august”. Dar luni, pe 2 august, la „Casa Albă” din centrul Piteştiului, cel responsabil nu era acolo să-l audă. Asta e ţara în care trăim!
Cum vă spuneam, problema respectivă nu e singulară. La fel – sau poate mult mai grav – este în satul Beculeşti din comuna Ciomăgeşti. Adică la 65 kilometri de Piteşti, la limita judeţelor Argeş, Vâlcea şi Olt. Câţiva ani, localnicii au avut un microbuz care îi aducea la oraş. Apoi, ca la Richiţele-Cocu, traseul a fost desfiinţat. Oamenii s-au plâns într-un memoriu la Consiliul Judeţean şi, în preajma alegerilor din 2020, maxi-taxi a reapărut, ca prin minune, din joben. După votare, însă – ce credeţi? – adio microbuz!
Toate acestea le aflăm de la domnul Gheorghe Pătru, care ne descrie, într-o epistolă foarte îngrijită, calvarul sătenilor – în majoritate bătrâni – rămaşi izolaţi de municipiul reşedinţă de judeţ. Oamenii nu pot merge la medic, la farmacie sau pentru rezolvarea altor probleme. Pentru ei nu există nici „ia-mă, nene!”, având în vedere distanţa. De ce n-au parte oamenii din sat de un maxi-taxi? Că nu e rentabil? Cum aşa? Păi, pe traseul de 65 de kilometri microbuzul circula acum un an arhiplin!
„Aici e rea voinţă din partea celor plătiţi să asigure un minim necesar locuitorilor din sat” – ne scrie dl. Pătru. Ce mai e de spus? Un om cere – în numele unor săteni – „un minim necesar”, în condiţiile în care la Beculeşti nu există canalizare, apă curentă, asfalt.
Un minim necesar vieţii, domnilor administratori ai acestui judeţ! Asta vi se cere! Dacă nu, plecaţi acasă!
