Mihai Golescu
…Şi o să numărăm tot aşa, la Piteşti, până la câte mall-uri? Cinci, zece, cinsprezece? Păi, până la câte ar putea să satisfacă nevoia noastră de a cumpăra haine, mâncare, produse electrice ori electronice, încălţăminte, cosmetice, chimicale, jucării, gadgeturi, nimicuri ş.a.m.d. Şi, desigur, până la câtă disponibilitate financiară au cei care investesc în acest concept modern de comerţ. Cu scopul, evident, de a face profit.
Nu ştiu foarte exact cum va arăta viitorul mall din cartierul Tudor Vladimirescu – o să vedem în curând! – dar simt nevoia să abordez subiectul fiindcă el ţine de civilizaţia şi progresul social al municipiului de pe Argeş, de standardul nostru de viaţă într-un oraş mereu grăbit la întâlnirea cu viitorul. Cu viitorul european, occidental. Sigur, dacă ar fi după mine, dar nu e, eu aş prefera să ridicăm mai întâi construcţii destinate producţiei, unde să lucrăm, să primim bani buni şi cu ei să mergem la mall, să cumpărăm tot ce ne pofteşte inima. Dar asta nu ţine nici de mine, nici de primarul care mi-a „vândut” subiectul la o emisiune, ci de legile economiei de piaţă. Un investitor înţeleg că a decis, după un studiu de piaţă, că merită să pună la bătaie bani, destul de mulţi, ca să ridice la Piteşti un mall cum nu mai e altul. Bravo lui, dacă se încumetă să facă aşa ceva, fiindcă, la urma urmei, noi nu putem fi altceva decât câştigători, dacă judecăm că avem de unde alege când mergem să facem cumpărăturile, că la oferte mai multe preţurile scad, nu cresc.
Dincolo de asta, ar merita, cred, să numărăm pe degete avantajele pentru piteşteni şi argeşeni. Primul şi cel mai important, după stimularea concurenţei, care scade, nu creşte preţurile, mi se pare a fi că, în sfârşit, cartierul Tudor Vladimirescu, oropsit cumva în ce priveşte legătura lui cu centrul oraşului, se va alege cu un pasaj construit nu din bugetul local, ci privat. Cât i-am dus noi dorul! Apoi, la fel de important este că vor fi create aproximativ 1.400 noi locuri de muncă, iar pentru început, în perioada construcţiei, vreo 900. E ceva, nu?! Concomitent cu dezvoltarea mall-ului, cu evoluţia lui comercială, se va întâmpla fără doar şi poate o regenerare urbană a unei zone industriale poluante, năpădită de mărăcini, stuf, papură şi bălării, cum se întâmplă pe tot malul Argeşului. Apropo de râu, este momentul să mă întreb dacă şi când vom apuca momentul acela în care să ne plimbăm, euforici şi în toate anotimpurile, pe faleza Argeşului. Să-i mai facem curte unui investitor, care, dacă ar fi şi argeşean, cu siguranţă ar pune pe roate şi o pistă de biciclete menită să dea roată oraşului. Adu-l, Doamne!
Să mai numărăm avantaje? Dacă vreţi, da. Haideţi să dăm drumul fanteziei, bazată pe calculele investitorului care înfăţişează viitorul mall ca pe un atractiv şi modern pol social, construit pe aproximativ 55.000 mp, unde se vor desfăşura circa 130 spaţii comerciale, sub egida unor firme şi mărci renumite.
Ca să cumpărăm ceva mai acătării şi mai ieftin, nu vom mai alerga de la un capăt la altul al oraşului, vom urca la volanul maşinii personale ori în autobuzul pus la dispoziţie de investitor, şi vom face un pelerinaj în Tudor Vladimirescu, cu destinaţie mercurială precisă. Ne vom lăsa copiii să se joace în locuri special amenajate, vom merge să luăm masa la restaurant, dacă-i timp şi dispoziţie, vom vedea şi un film. După care, satisfăcuţi ori sătui de mall (de aglomeraţie, nu?!), ne vom întoarce acasă meditând la modul în care a evoluat conceptul de comerţ la Piteşti, un târg aflat altădată la întretăierea drumurilor negustoreşti dinspre Bucureşti spre Braşov şi Sibiu. Probabil că, dacă vom fi bucuroşi de cumpărăturile făcute, vom deschide o şampanie să închinăm un pahar şi-n cinstea celui care a scos din anonimat cartierul Tudor Vladimirescu.
