- De ani buni, din cauza unor „scuze” birocratice, marele om de sport nu reuşeşte să-şi întregească pensia cu drepturile cuvenite de pe urma muncii în Mexic
Povestea lui Constantin Stan a fost relatată pe larg în paginile ziarului „Argeşul”. Fost sportiv de performanţă şi apoi antrenor, acum retras din activitate, omul se află de ani buni în conflict cu statul român pentru o pensie corectă şi… principii democratice. De la o lună la alta, prietenul nostru (deja vechi) ne furnizează informaţii pe bandă rulantă cu privire la minunile (şi minciunile) pe care le inventează funcţionarii doar pentru a nu-i plăti câteva zeci, poate sute de lei în plus. Dincolo de toate, cel mai grav aspect este că lupta pe căi legale s-a decis demult în favoarea lui Constantin Stan. În acest context, stai şi te întrebi de ce măsurile judecătoreşti nu se execută, iar instituţiile statului scormonesc în trecut şi pasează responsabilitatea de la unele la altele, deşi omul a adus o valiză de dovezi cu care a câştigat, de altfel, procesul, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă pronunţată în 2010 de către Curtea de Apel Piteşti.
Mărul discordiei
În principiu, este vorba despre o greşeală la calcularea pensiei. În perioada 1978-1982, Constantin Stan a fost antrenor de lupte în Mexic. Angajarea s-a făcut în baza prevederilor art. 1 din decretul nr. 233/1974, privind drepturile şi obligaţiile cetăţenilor români care realizează venituri în valută. Pe înţelesul tuturor, nu a fost angajat cu contract individual de muncă (n.r. – pe vremea aceea nu era acceptat cumulul de funcţii), dar contribuţiile (impozitul pe venit) au fost plătite conform contractului de antrenor cooperant. După ce s-a pensionat, la cuantumul final al pensiei nu s-a calculat şi contribuţia din acei ani. A urmat un proces îndelungat, s-a ajuns inclusiv la CEDO, unde sportivul a avut câştig de cauză. După toate acestea, cred că oricine s-ar fi aşteptat ca lucrurile să se reglementeze. A urmat în schimb o pleiadă de motivaţii şi explicaţii fără rost (atât din partea MTS, cât şi de la MAE şi Casa de Pensii, n.r. – aceste instituţii şi-au pasat şi responsabilităţile, printre altele), fără ca decizia judecătorilor să fie respectată.
Cu dreptatea în servietă…
…Constantin Stan se aşază la masa redacţiei şi înşiră o nouă serie de documente care te lasă practic fără comentarii. Sunt dovezi incontestabile ale activităţii prestate în mod legal, cu toate impozitele achitate, dar şi dovezi că minciuna (şi/sau incompetenţa crasă) e la ea acasă în… sânul statului. Într-una dintre explicaţiile emise de Ministerul Tineretului şi Sportului se arată cum că dl. Stan ar fi fost demis pe motive disciplinare. Cei care au redactat scrisoarea nu au ştiut însă că sportivul are asupra sa o notă explicativă semnată de g-ral lt. Marin Dragnea la 4 martie 1986, în care se specifică negru pe alb: „Prezenţa în Mexic, în cadrul organizaţiei sportive INDE, a profesorului Stan Constantin a fost utilă pentru întărirea prieteniei între cele două organizaţii sportive în spiritul politicii externe a PCR şi a convenţiei încheiate cu CNEFS în anul 1976. De asemenea, mai precizez că angajarea prof. Stan Constantin a dus la completarea bugetului valutar al CNEFS, precum şi economii în pregătirea sportivilor români care s-au antrenat şi pregătit o perioadă în Mexic, fără ca F.R. să plătească valută. Profesorul Constantin Stan şi-a plătit obligaţiile valutare pe tot timpul şederii sale în Mexic…” Încă o dată menţionăm că povestea ce urmează are loc la şase ani de la pronunţarea definitivă şi irevocabilă a organelor judecătoreşti, deci orice motivaţii ulterioare sunt de prisos. Inclusiv „scuza” potrivit căreia dovada plăţii nu se regăseşte la arhivă. Chitanţele în original sunt însă în servieta domnului Stan şi au constituit o probă tranşantă la proces.
„O problemă colectivă”
„Lupta mea cu abuzurile statului român este o problemă colectivă. Deci, nu e numai a mea. Unii consideră că mă lupt pentru creşterea pensiei. E corect, vreau să-mi crească pensia, însă vreau să fie respectate şi principiile democratice în România. Vreau să trăiesc într-un stat democratic. Nepoţii mei vreau să beneficieze de toate aceste principii. Există în ministere oameni care refuză să aplice aceste principii. Aşa s-a ajuns ca o hotărâre judecătorească să nu fie luată în considerare de cei mai înalţi funcţionari ai statului român. Unde o să ajungem dacă o să continuăm aşa?” – se întreabă dl Stan.
„Au dat foc la arhivă”
„În periplul meu m-am simţit foarte singur, dar nu cedez, pentru că sunt obişnuit cu asta. Am avut totuşi instituţii care m-au susţinut, una dintre ele fiind Avocatul Poporului. Acesta a intervenit la MTS, de unde i s-a declarat telefonic cum că s-a dat foc la arhivă şi nu se mai poate face nimic. Păi, dacă dânşii sunt neglijenţi şi îşi pierd arhiva, deşi hotărârea judecătorească nu pomeneşte de nicio arhivă, nu trebuie să plătesc eu neglijenţele lor. Surprinzător, m-a ajutat şi un parlamentar care a reacţionat prompt. A înţeles foarte repede situaţia mea, a preluat hotărârea CEDO, a pus mâna pe telefon, a vorbit la Comisia Parlamentului şi a trimis o scrisoare către MTS. Găselniţele celor de la MTS vi le-am spus” – a declarat Constantin Stan.
Le pregăteşte o surpriză
Fostul sportiv nu se dă bătut. În spiritul luptelor a crescut şi a performat, iar acum este dispus să meargă până la capăt pentru a obţine drepturile cuvenite. În acest sens, înainte de a pleca, ne mărturiseşte că le pregăteşte o surpriză celor din minister. Despre ce surpriză e vorba nu vă spunem acum, ci la momentul cuvenit…
George OLTEANU