Augustina Ene

Temele în exces îi pot epuiza psihic pe elevi

Fenomenele generate de modificările fără număr din învăţământ trebuie privite cu mai mare atenţie. Recent, ministrul Educaţiei Naţionale a emis un ordin privind temele pentru acasă. Ideea este de a reglementa rolul temelor şi de a raţionaliza timpul alocat acestora. Augustina Ene, consilier psihologic specialist, coordonatorul Centrului Judeţean de Asistenţă Psihoeducaţională Argeş, radiografiază orarul elevului şi, plecând la  realitatea din şcoli, pune degetul pe rană, analizând… devierile sistemului.

Un ordin ca… o glumă

– Cât de necesar este acest ordin al ministrului?

– Acest ordin, mult prea general, este ca un pansament cu dezinfectanţi diluaţi pus peste o cangrenă; este un alt petec aplicat pe acest sistem găunos, care se raportează la orice altceva decât la educaţia elevilor. Dacă ordinul ar face parte dintr-un pachet de acte normative serios fundamentate, ar fi necesar. Ordinul este văzut ca o glumă din partea unor cadre didactice, iar unii profesori îl privesc ca o intruziune nepermisă în activitatea lor profesională. Intenţia bună a respectivului ordin se loveşte de aceste atitudini care sunt rezultatul tuturor actelor normative incoerente emise de minister şi al experienţelor la care a fost supus până acum sistemul de educaţie. În acest mod se transmite elevilor ceva şi mai îngrijorător: că cineva doreşte să le facă bine, iar altcineva se opune şi că respectarea legilor este facultativă în ţara lor.

– Mulţi învăţători dau teme la clasa pregătitoare. Este bine sau nu?

– De la mutarea clasei pregătitoare la şcoală s-a stabilit că nu se dau teme elevilor de la pregătitoare. Realitatea din şcoli ne arată că această recomandare a devenit o excepţie; regula este… să li se dea teme. Exagerarea cu activităţile cognitive, lipsa de răbdare în formarea competenţelor de bază şi forţarea unor achiziţii determină declanşarea unor mecanisme de respingere a activităţilor cognitive şi această respingere apare chiar din primul an de şcoală, influenţând de multe ori traseul educaţional ulterior. Copilul înţelege că învăţatul îi face rău sau că este ceva prea greu pentru el.

Stres şi epuizare

– Care este cauza devierilor (nepermise) în abordarea elevilor?

– În ultimii ani, modificările legislative cu privire la învăţământ, lipsite de coerenţă, pregătirea necorespunzătoare a cadrelor didactice, competiţia dintre dascăli, presiunea pusă de societate şi multe alte aspecte au determinat devieri nefireşti şi nepermise în abordarea elevilor. La unele cadre didactice există abordări care nu au nicio fundamentare pedagogică, metodică sau psihologică cu consecinţe importante în dezvoltarea psiho-emoţională a copiilor pe termen mediu şi lung.

– Temele îi pot epuiza psihic pe şcolari?

– Psihologii şi psihiatrii au tot semnalat fenomene îngrijorătoare cu privire la creşterea numărului de copii care ajung la epuizare psihică. În fiecare toamnă, la scurt timp după începerea anului şcolar, numeroşi copii ajung în pragul epuizării fizice şi psihice. Oboseala, agitaţia, lipsa de concentrare, lipsa poftei de mâncare sau mâncatul în exces, refuzul de a face teme sau orice altă activitate impusă pot fi semne ale epuizării psihice. Părinţii observă acest lucru când este foarte târziu pentru ca problema să se rezolve de la sine. De cele mai multe ori ajung în cabinetul unui psiholog după ce au trecut prin mai multe cabinete medicale sau când se instalează fobia şcolară, iar copilul refuză să mai meargă la şcoală. Întrebaţi care este cel mai mare stres, mulţi copii spun că „temele” şi timpul petrecut cu aceste teme.

Abandon psihologic

– Cât de încărcat este orarul la gimnaziu?

– La gimnaziu, teoretizarea exagerată a noţiunilor, programele încărcate, metodele de predare şi evaluare neadecvate, orarul care nu ţine cont de curba de efort, inexistenţa colaborării între cadrele didactice care predau la clasă pentru a stabili cine, când şi ce teme să le dea elevilor, toate duc uneori la cantităţi exagerate de informaţii ce trebuie asimilate de elevi de pe o zi pe alta. De foarte multe ori, pe lângă cele cinci-şase ore petrecute la şcoală, elevii care doresc să înveţe mai petrec patru-cinci ore cu temele. Pentru majoritatea elevilor acest lucru este imposibil şi, drept urmare, mulţi abandonează învăţarea, recurgând la metode de păcălire a sistemului, precum copiatul, învăţatul pentru obţinerea unei note etc. Inconsecvenţa în învăţare duce la formarea unor goluri de informaţii care duc, în timp, la imposibilitatea de a mai înţelege conţinuturile, rezultatul fiind un abandon psihologic al şcolii.

– Evaluarea naţională poate pune presiune pe copii?

– În ultima clasă de gimnaziu începe un „hei-rup” de învăţare, de cele mai multe ori în privat, cu ajutorul meditaţiilor, pentru evaluarea naţională. Elevii au temele de la şcoală, temele de la meditaţie şi orele de învăţare; într-o zi pot să ajungă la 10-12 ore. Această presiune mult prea mare pusă pe elevi poate determina probleme emoţionale, dereglări psiho-comportamentale. Acestea, nedepistate la timp, duc la tulburări emoţionale care pot afecta comportamentul, capacitatea de adaptare, relaţiile sociale şi rezultatele şcolare ale elevilor. Manifestările copiilor cu tulburare emoţională sunt extrem de neplăcute, ei sunt agresivi, impulsivi, nu ascultă, sunt neatenţi, au dificultăţi de relaţionare, nu le place la şcoală şi nici în colectivitate, nu se concentrează, au o stimă de sine scăzută, sunt reticenţi la schimbare, nu respectă regulile. Unii dintre ei pot fi afectaţi şi de ticuri, ceea ce le complică existenţa şi le agravează suferinţa interioară. Tabloul din perioada liceului nu diferă cu mult de cel din gimnaziu. Singura diferenţă o face problematica specifică perioadei de dezvoltare, adolescenţa, ce poate aduce noi vulnerabilităţi de care sistemul educaţional nu ţine cont şi nici părinţii.

– Din ce în ce mai mulţi copii vin la şcoală doar pentru a… socializa?

– Uneori, elevul este văzut atât de cadrele didactice, cât şi de părinţi ca o maşină care are ca unic scop învăţarea. Este perceput ca o maşină ce ar trebui să funcţioneze şi fără combustibil. Uităm că activităţile cognitive sunt susţinute de energia dată de emoţionalitate. Starea de sănătate fizică şi psihică, starea de bine este la fel de importantă, aş spune, chiar mai importantă decât abilităţile şi bagajul cognitiv al elevului.

În ultimii ani vedem mult prea des elevi care vin la şcoală doar pentru a socializa şi pentru că sunt obligaţi, că „trebuie”. Învăţarea nu mai reprezintă scopul principal pentru ei. Sistemul de învăţământ, aşa cum funcţionează el acum, îi determină pe mulţi elevi să se resemneze şi să suporte blamul familiei şi al societăţii care îi acuză, tot pe ei, că „nu vor să înveţe”.

Mirela NEAGOE

Distribuie pe Facebook