Un bătrân meşteşugar a găsit… ac de cojocul zilei libere de ieri, sărbătorite prin nemuncă la stat, întrucât doar bugetarii au închis obloanele sub umbrela Micii Uniri. În vârstă de 88 de ani, nea Gheorghe n-a trecut „cu roşu” în calendar data cu rezonanţă istorică, ci, din contră, ieri a lucrat mai mult ca de obicei, trezindu-se cu noaptea în cap, adică la ora 3 (trei), cu chef de lucru. A băgat frumuşel aţa în ac şi a transformat o blană de oaie într-o căciulă ţărănească. După cinci-şase ore a ajuns cu marfa în bazarul din Piteşti. Eroul nostru este cojocar şi încă mai are cui să-i vândă produsele – chit că practică un meşteşug pe cale de dispariţie.
Parolist
Un client i-a cerut meşteşugarului octogenar să-i coasă o căciulă călduroasă din blană naturală de astrahan, dându-i întâlnire la bazar la 24 ianuarie. Comanda a fost onorată la timp, de aceea n-a avut bătrânul somn de ziua Micii Uniri. „Nu-mi stă în fire să-mi calc cuvântul dat. Caut să-mi ţin promisiunile”, a spus nea Gheorghe.
Cojocarul are simţul umorului şi este de o sinceritate debordantă. El şi-a găsit singur o poreclă, Ghiţă pierde-vară, dar fără a face referire la lenea care nu-l caracterizează defel, ci la anii lucraţi la o cooperativă şi netrecuţi în cartea sa de muncă. A avut mai multe îndeletniciri de-a lungul vieţii, însă cea mai aproape de inima sa a fost cojocăria.
Vrednic
Bunicul practică meseria de cojocar de la vârsta de 15 ani. Aproape că a orbit, împungând cu acul, de mii şi mii de ori, blănurile naturale metamorfozate în căciuli, ilice şi paltoane. N-a dezarmat în faţa profesiei de suflet atunci când sănătatea i-a jucat feste. Îi poartă şi în ziua de azi recunoştinţă doctorului Diaconu pentru că, acum zece ani, i-a redat vederea, operându-l de cataractă la ambii ochi.
Singura „boală” de care suferă vrednicul cojocar este… munca. Marfa lucrată în micul său atelier de cojocărie o expune spre vânzare la bazar în fiece zi, de la prima oră a dimineţii, cam până la ceasul amiezii. Mai zice că nu se îndoapă cu pastile, că nu-l doare nimic şi că „medicamentul” lui preferat este… vinul.
Neobosit
Cojocarul a avut trei urmaşi. Un băiat i s-a prăpădit când era în floarea vârstei. O fiică este stabilită în străinătate, iar cealaltă este căsătorită la Bucureşti. Ochii bunicului se scaldă în lacrimi atunci când îşi numără nepoţii. Nea Gheorghe a rămas văduv. De vreo trei ani s-a mutat într-un bloc din Piteşti. Micul său atelier de cojocărit se află în apartament. La 10 martie, cojocarul împlineşte 88 de ani. În ciuda vârstei, meşteşugarul este activ, are mintea vioaie, nu se dă deloc bătut în faţa bătrâneţii şi ne dă tuturor o lecţie de viaţă…