Mai sunt câteva zile şi melomanii din Piteşti aşteaptă deschiderea noii stagiuni a Filarmonicii. Deja s-a ajuns la a zecea! Este un succes cultural de netăgăduit. Piteştiul se află, cu o carte de vizită foarte bună, pe lista oraşelor care cultivă muzica clasică. Filarmonica a devenit un brand al Argeşului! Numeroşi dirijori, invitaţi de Filarmonica Piteşti, au avut, în urma repetiţiilor şi a concertelor, cuvinte de laudă la adresa componenţilor orchestrei şi a conducerii. Ultimul, denumit de oamenii din breaslă drept „omul-orchestră” sau ” dirijorul pictor”, Ilarion Ionescu-Galaţi, ne-a încântat, la finalul stagiunii trecute, cu Concertul nr 3 şi Simfonia nr 1 de Mozart şi cu Mussorgsky atât de plăcut, prin diversitatea aleasă.
Şi Domnia Sa a elogiat Filarmonica şi tare mult – a spus – ar vrea să dirijeze în noua casă a ei. Numai că beleaua vine tocmai de la aceasta. La sfârşitul lunii trecute am vorbit cu Jean Dumitraşcu, directorul care se confundă prin tot cu însăşi existenţa acestei instituţii de cultură; era supărat, neliniştit, preocupat ca 15 septembrie să fie cu adevărat un debut plin de împliniri.
Ce am aflat urmează a fi, de fapt, un test al capacităţii Primăriei Piteşti şi – de ce nu, domnule Dan Manu? – şi al implicării Consiliului Judeţean în a surmonta nişte probleme de constructor destul de serioase, de vreme ce ISU nu dăduse încă autorizaţie de securitate la incendiu. Este cel puţin ciudat să afli motivele. Am înţeles că o proastă amplasare a centralei termice, nişte probleme financiare legate de instalaţia de aer condiţionat şi altele pun în pericol un eveniment aşteptat din… 30 iunie a.c., data finalului stagiunii trecute. Ne întrebăm: cum a fost posibil ca un detaliu important de proiectare să treacă atât de superficial condiţiile aprobării?
Şi mai sunt şi alte întrebări. Filarmonica nu este orice instituţie. Dacă Piteştiul şi judeţul Argeş vor să rămână pe harta culturală a României (într-un moment în care actul cultural este la limita supravieţuirii din lipsa resurselor financiare), atunci este în logica oricărui act de conducere a administraţiei locale ca instituţia să fie ajutată şi acum, şi de fiecare dată când activitatea artistică este pusă în pericol de probleme administrative.
Am mai scris – servindu-mă de opinii ale unor valoroşi exponenţi ai domeniului muzical, creatori şi critici – de valenţele muzicii, ale muzicii culte.
Termin acest avertisment al melomanilor într-o „cheie” muzicală. Cioran – numit şi „profesor de îndoieli” sau „un erudit al suspiciunii”, „un specialist în apocalipsuri” (vezi Eugen Simion: „Cioran. O mitologie a nedesăvârşirilor”) – are un capitol din „Cartea amăgirilor” care se cheamă „Mozart sau întâlnirea cu fericirea”. Zice Cioran despre Mozart („muzica oficială a paradisului”): „Mi-a salvat ceea ce este mozartian în mine”.
Aş continua, într-o notă de preţuire a eforturilor artistice ale Filarmonicii Piteşti, cu speranţa că toţi cei de care melomanii depind să aibă „întâlnirea cu fericirea” să acţioneze responsabil, la timp, ca primele acorduri ale noii stagiuni să fie un succes. Este un test pe care, dacă nu-l trec, autorităţile locale se umplu de ruşine în faţa opiniei publice.
Traian ULMEANU
