Acum o lună, noul sediu al Liceului Sportiv era în reparaţii
În timp ce mulţi dintre noi ne întoarcem în somn pe partea cealaltă pe la ora 5 şi ceva dimineaţa, elevii sportivi încep atunci încă o zi istovitoare de şcoală şi antrenamente. Copiii de la acest profil vocaţional pleacă de acasă în jurul orei 6.30 şi revin la domiciliu după mai bine de 12 ore.
Este şi cazul Mariei, o fetiţă de-o şchioapă, abia înscrisă în clasa a V-a la Liceul Sportiv Piteşti. Copila cu bucle blonde, ochi albaştri şi dinţi de iepuraş este pasionată de înot şi trudeşte zi de zi în bazinul olimpic ca să performeze.
În aparenţă fragilă ca o viorea, fetiţa de numai 12 ani are o rezistenţă nebănuită. Se vede de la o poştă că n-a crescut „sub fustele” mamei. Este perseverentă şi nu se dă bătută. O adevărată lecţie de viaţă ne dă Maria. Fie ploaie, fie soare, fetiţa se pregăteşte sistematic pentru dezvoltarea calităţilor sportive şi frecventează cursurile, doborând cu trupul ei mlădios hăţişul urbanistic. Neavând un mijloc de transport în comun la dispoziţie (fiindcă o linie de acest fel pe la stadion nu a fost cea dintâi grijă a autorităţilor locale), Maria şi colegii ei se antrenează în plus, per pedes, pe un traseu impus de activităţile zilei, în cazul eroinei noastre: casă, bazin de înot, liceu, sală de sport şi retur.
Elevii sportivi cu… brevete de pietoni n-au o sală de sport conformă (orele de educaţie fizică şi sport şi antrenamentele se fac tot „prin vecini”) şi simt acut lipsa unei cantine. De-a lungul celor 12 ore petrecute departe de casă, Maria înfulecă hămesită de efortul fizic depus şuncă presată între două felii de pâine. Sandviciurile reci potolesc foamea copilei ce munceşte din greu pentru a lua parte la competiţii importante.
Zi de zi, elevii de la Liceul Sportiv Piteşti, precum Maria noastră, cară în spinare ghiozdane burduşite cu echipamente de sport, prosoape, uscătoare de păr, cărţi, caiete şi te miri ce alte lucruri de trebuinţă unui boţ de om ce se visează campion judeţean, naţional sau chiar internaţional. Nu-şi permite un transport privat. Dacă ar merge numai cu taximetrul la şcoală şi la antrenament, atunci aceşti copii crescuţi în pepiniera de sportivi de la Piteşti şi-ar băga familiile în… faliment.
Şi uite aşa, pe la 5 şi ceva dimineaţa, în timp ce unii edili dorm duşi în paturile lor, Maria şi cei ca ea sunt în picioare. Un autobuz, o cantină şi o sală de sport – astfel de… premii îşi doresc elevii sportivi din Piteşti.
Dacă în povestea noastră ar exista şi un peştişor auriu, pescuit de Maria, atunci cele trei dorinţe s-ar îndeplini cât ai clipi. Întorcându-ne cu picioarele pe… străzile şi trotuarele bătute de tălpile copilei am dat de… birocraţie şi sărăcie. Viceprimarul Laurenţiu Zidaru ne-a spus că s-ar putea rezolva, într-un fel sau altul, problema transportului elevilor, doar că directorul liceului sportiv ar trebui să facă o solicitare în acest sens, pe care să o înainteze primăriei. Municipalitatea va analiza apoi dacă este rentabil un traseu de autobuz care să aibă staţie şi la stadion, în apropierea Liceului Sportiv şi a Liceului „Astra”. Cantina este o dorinţă de pus sub bradul de Crăciun, fiindcă nu are nicio şansă să fie dată în funcţiune în acest an şcolar. Iar o sală de sport omologată pentru competiţii şi propice antrenamentelor unor elevi a rămas doar o idee pusă la dospit, un proiect ce nu poate prinde contur din lipsă acută de fonduri (spaţiu există).
Mirela NEAGOE
