Malvine Mocenco

Îmi plac oamenii care, prin ceea ce fac, reuşesc să transmită o energie pozitivă. Spun asta fiindcă e destul de limpede că trăim într-o lume agitată, unde frumosul şi firescul îşi fac din ce în ce mai greu loc în faţa grotescului şi a faptelor antisociale. Contactul cu artistul şi arta este ca un pansament pentru suflet, iar Malvine Mocenco (restaurator la Muzeul Goleşti) asta face într-un fel: “pansează” lucrări de patrimoniu detoriorate şi le readuce înfăţişarea de altădată. Spune că nu talentul e factorul decisiv, ci “înfrânarea talentului şi subordonarea artistului în faţa operei pe care trebuie să o restaureze”.

Malvine Mocenco este, din 2009, şeful secţiei de Conservare–Restaurare la Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii din Goleşti (Argeş).

– Care sunt în opinia dvs. cele mai complexe lucrări pe care le-aţi realizat şi de ce?

– Niciodată nu îmi aleg piese uşoare. Îmi plac lucrările complexe, cu grad ridicat de dificultate, pentru că şi rezultatul este unul spectaculos.

Una dintre cele mai dificile  piese restaurate a fost o icoană repictată. Aceasta suferise o acoperire totală a imaginii originale, cu un nou strat pictural. Tema iniţială a fost schimbată, în locul Naşterii Domnului (pictură de la începutul secolului al XVIII-lea) fiind pictat ulterior Sfântul Vasile (anul 1801). Radiografia a evidenţiat faptul că, sub pictura de început de secol XIX, există o scenă complexă, cu multe personaje, din care se păstra aproximativ 90%. Prin urmare, am decis, împreună cu o comisie de specialitate, îndepărtarea picturii care îl reprezintă pe Sfântul Vasile. Fiind vorba de recuperarea originalului, operaţiunea s-a executat cu toate precauţiile necesare: sondaje stratigrafice, teste de curăţare, radiografii, pentru a cunoaşte natura straturilor suprapuse ulterior picturii, precum şi pentru stabilirea unei metodologii de lucru, netraumatizante, de recuperare a picturii originale. Ascunsă vederii pentru o lungă perioadă din „timpul istoric”, pictura originală Naşterea Domnului a fost scoasă la lumină. Icoana şi-a redobândit autenticitatea prin îndepărtarea materialelor de repictare.

O altă piesă, aflată într-un stadiu foarte avansat de degradare a fost icoana Maica Domnului cu Pruncul, de la începutul sec. al XVIII-lea. Icoana a fost prezentată anul acesta la Salonul Naţional de Restaurare de la Craiova. Piesa prezenta numeroase degradări atât la nivelul suportului de lemn, cât şi la nivelul stratului pictural.

Ansamblu înainte şi după restaurare

Pasiunea pentru obiectele de artă vechi o aveam din perioada liceului. Urmând cursurile liceului de artă, secţia textile, am ţesut numeroase tapiserii. Aveam această curiozitate, dacă aş putea salva o astfel de piesă ajunsă într-un stadiu avansat de degradare. Ni se vorbea deseori, la orele de specialitate, despre restaurarea tapiseriilor. După terminarea liceului am urmat cursurile de pregătire postliceală „Bazele restaurării ştiinţifice”, specializarea „restaurare textile”, organizat de Ministerul Culturii. Practica am realizat-o la Muzeul Naţional de Istorie a României, la finalul celor doi ani obţinând atestatul de restaurator. Între 1995 şi 1998 am fost restaurator textile la Muzeul de Artă Populară din Constanţa, apoi, timp de zece ani restaurator textile la Muzeul Goleşti. Am restaurant numeroase piese, covoare, carpete, marame, broderii cu fir metalic.

În 2008 am absolvit cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Piteşti,  Secţia Artă Sacră, unde am şi predat, ca preparator, timp de trei ani. Între 2008 şi 2011 am urmat Programul de pregătire postuniversitară „Bazele restaurării ştiinţifice”, specializarea „restaurare lemn policrom”, la finalul celor trei ani obţinând atestatul de restaurator pictură. Au urmat cursurile postuniversitare de masterat, specializarea „restaurare lemn policrom”, la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Din anul 2009 restaurez icoane, atât din patrimoniul Mueului Goleşti, cât şi din colecţii particulare.

– Cât de scumpe sunt materialele necesare pentru o lucrare de restaurare, raportându-ne de pildă la cele recent restaurate? Sau e vorba doar de talentul de a picta?

– Materialele nu sunt foarte scumpe, iar acum sunt uşor de procurat. Există magazine specializate de unde pot fi achiziţionate toate produsele necesare. Dificil şi foarte complex este procesul de restaurare, care necesită timp, numeroase cunoştinţe de specialitate, atenţie, răbdare, dăruire. Nu talentul de a picta este important. Dimpotrivă, restauratorul trebuie să-şi înfrâneze acest talent. El trebuie să se subordoneze operei de artă. Nu are voie să aibă impulsuri artistice când restaurează, ci trebuie să demonstreze cât de inteligent este ca restaurator, câtă cultură estetică şi vizuală are, cât de bun profesionist este. Rolul lui este de a aduce opera într-o stare cât mai apropiată de cea originală, fără a afecta patina obiectului, fără a adăuga materie care ar falsifica obiectul. O restaurare ştiinţifică presupune respectarea unor principii ştiinţifice: compatibilitatea materialelor – materialele folosite în intervenţiile de restaurare trebuie să fie similare cu cele originale sau, dacă acest lucru nu este posibil, să aibă proprietăţi fizico-chimice cât mai apropiate de materia originală; orice intervenţie trebuie sa fie reversibilă (să poată fi îndepartată ulterior fără a afecta starea obiectului); intervenţia trebuie să fie lizibilă, pentru a se distinge clar intervenţia restauratorului de pictura originală.Trebuie reţinut faptul că se restaurează numai materia operei de artă, în aşa fel încât mesajul autorului să nu fie alterat în niciun fel. În vederea protejării autenticităţii artistice, fiecare posibilă intervenţie trebuie să fie tratată critic, fiind foarte importantă eliminarea oricărei operaţiuni care nu este neapărat necesară.

Dacă zonele lacunare sunt de mari dimensiuni, nu se realizează o reconstituire a lacunelor, acesta fiind un alt principiu, acela al unităţii potenţiale a operei de artă. Acestea sunt doar câteva dintre principiile restaurării.

– Care este procedura de obţinere a unui aviz/autorizaţie de restaurare a unui obiect de patriomoniu?

–  Se întocmeşte o documentaţie de restaurare care trebuie avizată de o comisie de specialitate.

– Cum vă alegeţi lucrările? Sau vă sunt propuse din partea altor persoane?

– Icoanele pe care le-am restaurat  fac parte din patrimonial Muzeului Goleşti sau sunt din colecţii particulare.

Când am posibilitatea să aleg întotdeauna restaureaz lucrări grele, foarte degradate. La Goleşti am această şansă, de a-mi selecta singură lucrările. Primele icoane pe care le-am ales din colecţia muzeului au fost cele aflate într-un stadiu avansat de degradare, care aveau nevoie de intervenţii urgente. Cu cât gradul de dificultate este mai ridicat, cu atât bucuria este mai mare la finalul procesului de restaurare.

Când este vorba de colecţiile particulare, depinde ce lucrări îmi sunt aduse la restaurare.

– Ce înseamnă pentru dvs. Muzeul Goleşti?

– Este locul în care am crescut. Lucrez aici de două zeci de ani, din 1998. Înseamnă foarte mult pentru mine. Nu aş pleca de aici niciodată.

Malvine Mocenco a absolvit Liceul de Artă din Constanţa. Între 1996 şi 1998 a urmat Programul de pregătire postliceală „Bazele restaurării ştiinţifice”, specializarea „restaurare textile”, organizat de Ministerul Culturii. Între 1995 şi 1998 a fost restaurator textile la Muzeul de Artă Populară din Constanţa, apoi, timp de zece ani restaurator textile la Muzeul Goleşti (Argeş). În 2008 a absolvit cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Piteşti,  Secţia Artă Sacră, unde a şi predat, ca preparator, timp de trei ani. Între 2008 şi 2011 a urmat Programul de pregătire postuniversitară „Bazele restaurării ştiinţifice”, specializarea „restaurare lemn policrom”, organizat de Ministerul Culturii, Centrul de Perfecţionare a Personalului din Cultură şi Artă Bucureşti. Obţine atestatul de restaurator pictură în 2011. Între 2009 şi 2011 a urmat cursurile postuniversitare de masterat, specializarea „restaurare lemn policrom”, la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.

Din anul 2009 este restaurator pictură, şef secţie Conservare–Restaurare la Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii din Goleşti (Argeş).

Două premii la Salonul Naţional de Restaurare de la Craiova: în anul 2013, Premiul Organizatorilor; în anul 2015, Marele Premiu pentru restaurare icoană.  În colaborare cu scriitorul Cristian Bădiliţă a realizat expoziţia Poeme de îmbrăcat, degustat şi agăţat pe perete (Biblioteca Judeţeană din Piteşti, 5-25 octombrie 2013; City Gallery din Botoşani, în colaborare cu Primăria municipiului Botoşani, 5-20 noiembrie 2013). A ilustrat volumele Harababura şi Copilăria lui Isus de Cristian Bădiliţă şi Bonţ-Tiribonţ/Săndel, autor Florentin Sorescu.

A realizat expoziţia O lume de basm – Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, în perioada 7 iulie 2017 – 15 august 2017; Muzeul Olteniei Craiova – Casa Băniei – 5 octombrie – 17 noiembrie 2017.

Distribuie pe Facebook

George Olteanu

See Full Bio