Într-un colţ al Pieţei Ceair din Piteşti, un pensionar care a fost arhitect deţine un mic stand cu miere şi alte câteva produse apicole, el fiind, probabil, singurul comerciant din zonă care are certificat de producător şi buletin de analize de la Direcţia Sanitar Veterinară.
A fost „cineva”
Domnul Radu a fost director într-o societate mare de construcţii. A avut şi firma sa. A lucrat şi după ce a împlinit 65 de ani. Apoi a renunţat. A predat ştampila şi s-a reprofilat, dedicându-se pasiunii „moştenite” din vremea comunismului.
Creşterea albinelor este un hobby descoperit în tinereţe de domnul Radu. Povesteşte că pe vremea lui Ceauşescu avea vreo 30 de stupi, pescuia şi câştiga bani frumoşi din cultivarea căpşunilor.
Vremea s-a scurs în folosul arhitectului care, ajuns la 70 de ani, se mândreşte cu familia sa. „Toţi copiii mei sunt medici. Unul e locotenent colonel doctor, operează pe inimă şi pe vase mari. Celălat este chirurg general la Colentina. Fiica mea e neurolog, dar e în Germania. Ginerele meu operează pe creier, este neurochirurg. Cuscrul meu e tot neurochirug. Numai eu sunt arhitect. Şi am o grămadă de ani, 70. Dar stau bine cu sănătatea, nu am tensiune oscilantă, nu am tot felul de chestii, nu sufăr cu nimic. Soţia îmi tot spunea: «Cineva să ducă gunoiul, cineva să meargă la piaţă»; fiindcă nu am vrut să fiu… cineva, am preferat să practic apicultura”, glumeşte domnul Radu.
Cel mult 30 lei, borcanul mare
Pentru a-şi simplifica munca, arhitectul cu stofă de apicultor şi-a cumpărat o centrifugă electrică, rame de plastic speciale etc. A investit bani în această dulce îndeletnicire. Spune că pentru obţinerea produselor apicole de calitate aplică o tehnologie canadiană.
Deşi standul este micuţ şi parcă stă ascuns în colţul pieţei, apicultorul nu duce lipsă de clienţi. În funcţie de sortiment (de salcâm, de tei, de rapiţă, polifloră şi de mană), mierea costă între 20 lei şi 30 lei borcanul mare şi între 10 lei şi 15 lei borcanul mic.
„Mierea de rapiţă se cristalizează într-o săptămână de când o scoţi. Mierea polifloră – în vreo două-trei luni. Mierea de tei – în vreo patru luni. Mierea de mană – în vreo cinci luni. Mierea de salcâm – în vreo doi ani. Mierea de mană e singura care nu e din nectar de flori şi e de două feluri vegetală şi animală. În august, dacă vremea e prielnică, ghinda de stejar scoate o lacrimă, aşa cum e răşina pe brad, care conţine foarte multă glucoză şi fructoză. Albinele strâng glucoza şi fructoza, iar cu enzimele din guşa lor fac mierea vegetală. Prin iunie, în anumite perioade şi în anumiţi ani, nişte musculiţe mici şi verzi, care se numesc afide, iau amidonul din frunze şi lasă glucoza şi fructoza, sub forma unei soluţii lipicioase preferate de albine. În felul acesta se obţine mierea de mană animală”, explică domnul Radu.
Falsificarea mierii
Domnul Radu garantează pentru marfa sa. O spune cu regret că pe piaţă ajung şi produse apicole contrafăcute.
„Eu ştiu să fac apicultură performantă fiindcă am stupii foarte, foarte puternici. În 2019 am făcut cam 2.700 kg de miere. În momentul de faţă românii cumpără ce e mai ieftin, nu se gândesc la calitate. Din păcate sunt foarte mulţi comercianţi sau producători care îi păcălesc pe clienţi. De exemplu, anul trecut au fost ploi şi vânt, iar salcâmul – după care albinele sunt înnebunite – nu a mers. Unii s-au dus la stupi cu 700 litri de sirop. Un litru de sirop costă 2 lei. Dintr-un litru de sirop ies 900 grame de miere. Dacă anul acesta luaţi mierea de salcâm albă, aproape de culoarea apei, atunci aia e miere făcută din sirop”, atrage atenţia apicultorul.
Iată ce mai trebuie să ştiţi. Falsificarea mierii se realizează prin hrănirea cu zahăr a albinelor sau prin adăugarea în miere a diverşilor compuşi pentru îndulcire, creşterea consistenţei, colorare şi aromatizare (sirop, zahăr, gelatină, caramel, apă, polen recoltat manual, aspartam, acid benzoic etc). Mierea falsificată nu mai are aceeaşi putere curativă ca mierea 100% naturală şi, în plus, poate contribui la apariţia unor boli grave (riscul cel mai important este cel de diabet). Zaharisirea mierii nu ne dă multe informaţii despre autenticitatea sa. Timpul de zaharisire depinde atât de tipul de miere, cât şi de temperatura de păstrare.
