Alpinistul şi instructorul argeşean Teofil Vlad a mai bifat o realizare în cariera sa: ultima ascensiune pe Traseul Salathe Wall din peretele El Capitan – Parcul Naţional Yosemite. „Căţăratul în Yosemite era un proiect mai vechi, am zis că a venit vremea. Poate pentru munţi mai e timp, dar lucrurile atletice trebuie făcute cât mai repede. E bine ca atunci când visezi la ceva să nu amâni până se pierde. Ţin să menţionez faptul că expediţia a fost sprijinită de Consiliul Judeţean Argeş, magazinul CAF Sport Equipment, AKAI Romania, Recon SA, Merinito şi Federaţia Română de Alpinism şi Escalad”, afirmă Teofil Vlad.
– De unde a pornit această pasiune?
– Începutul a fost când aveam 15 ani, cân am mers într-o excursie la munte cu organizaţia „Cercetaşii României”. A fost o excursie aşezată, dar am prins gustul. Am început să merg tot mai des la munte, am cunoscut oameni, cum ar fi cei de la Salvamont. Între timp m-am integrat în echipă. Am început să mă caţăr cu paşi timizi multă vreme, după care am prins mai multă încredere. Încet, încet am urcat tot mai sus!
– Ce simţi atunci când ajungi la final, când eşti sus?
– Te simţi destul de mic, vulnerabil, simţi că ţi s-a permis să faci lucrul acela. Te gândeşti că trebuie să ajungi şi jos, te conservi pe ntru că nu s-a terminat acolo. La coborâre poate fi periculos şi atunci bucuria e la baza muntelui.
– Care este cea mai mare realizare a ta?
– Cea mai mare realizare este faptul că pot să duc viaţa asta chiar dacă nu e uşor! Iar din punt de vedere al muntelui, unde angajamentul şi efortul au fost mai mari, acolo şi satisfacţia a fost pe măsură. De exemplu, Nanga Parbat, 8.126 m, din Pakistan, dificil pe oriunde l-ai urca şi am reuşit într-o echipă relativ mică. În momentul de faţă, bucuria cea mai mare o am de la ultima realizare.
– Cum reuşeşti să treci peste momentele grele?
– Aici simţi tot timpul că e greu, dar n-am zis niciodată că n-o scoatem la capăt. Încerc să găsesc o cale pentru a merge mai departe.
– Despre munca în echipă, cum reuşiţi să menţineţi un echilibru?
– Se întâmpla să existe neînţelegeri. Dacă realizezi că lucrurile au fost din cauza tensiunii şi oboselii, se trece peste, dacă e din cauza unui caracter incompatibil, nu e bine. Important e să fii conştient, să-ţi doreşti cu adevărat, să faci eforturi şi să suferi pentru asta!
– Ce planuri ai ?
– Acum plănuiesc o excursie profesională, în ianuarie, în Ecuator. Merg cu un grup de alpinişti pe care îi iniţiez în ascensiunile de altitudine. De asemenea, acum doi ani am încercat să urc pe Everest, mi-aş dori să încerc din nou.
Olga ANDRONACHI
