Un apartament și mii de donații pentru măturătorul de la serbare.
Povestea unui tată a făcut înconjurul internetului şi a emoţionat mii de oameni. Marius a mers la serbarea fetiţei lui cu probleme de sănătate, dar nu a îndrăznit să intre în clasă pentru că i-a fost ruşine de cum era îmbrăcat, în hainele de lucrător la salubritate. În nici 24 de ore, două jurnaliste Observator au spus „ajut eu”, l-au găsit şi povestea a fost înscrisă şi pe site-ul ajuteu.ro.
În timp record s-au împlinit visuri. Azi, familia lui a avut parte de mai multe surprize: la copii a venit Moş Crăciun, iar tatăl a primit un tort de ziua lui. Dacă doriţi să ajutaţi familia lui Marius, puteţi sprijini pe site-ul ajuteu.ro.
Pentru Marius, fiecare zi e la fel. O luptă pentru a pune celor şase copii pâine pe masă. Din salariul de măturător, abia îi ajung banii de chirie.
Marius Leţu: Asta mi-e singura posibilitate să pot să am şi eu patru pereţi ai mei. Cu totul, plătesc 2.000 aproape, fiind iarnă. Foarte greu, foarte greu. Vă spun sincer, ne mai ajută toţi vecinii de pe strada asta.
O imagine a frânt inimile a mii de oameni. La serbarea de Crăciun a fetiţei lui cu nevoi speciale, bărbatul nu a îndrăznit să intre în clasă. I-a fost ruşine de hainele de gunoier şi de privirea colegilor fiicei sale. A stat la uşă să-şi asculte copilul cum recită pentru Moş Crăciun.
5 Comentarii
Anonim
S a gasit de cine sa se rusineze.Zici ca i Messi 😂😂Merita sa fie ajutat omul dar povestea mi se pare una ticluita. Niste copii cu dizabilitati nu prea cred ca se uita cum esti imbracat si nu prea le vine a ride de altii.
Anonim
Unde scrie ca erau toți copii cu probleme?Cititi doar titlu…Din cauza răutăților unora oamenii se simt stingheriti
Anonim
Rusine sa iti fie de asemenea comentariu
Anonim
Nu trebuie sa va fie rusine,sunteti minunat pentru ca munciti in primul rand si nu v-ati abandonat copiii cum fac altii! Fiti madru de dvs,nu gresiti cu nimic!
Anonim
Asa de rai sunt unii….vai,vai!
E greu sa ai un copil cu handicap….nu fizic, pentru ca te obisnuiesti cu rutina si ti.se pare ceva normal acea activitate zilnica, cu psihicul e greu. E tare greu sa iti vezi copilul asa in fiecare zi, mii si mii de intrebari pe care ti.le pui dar nu ai un raspuns, simti ca nu poti face nimic desi faci tot ce iti sta in putinta….durerea parintelui unui copil cu handicap este nemarginita. Nu fiti rai! Daca faceti un bine…faceti.l, dar nu fiti rai. Acest mic ajutor pentru acest parinte inseamna cateva minute de bucurie apoi priveste din nou in ochii copilului, apoi incep iar acele intrebari ” de ce Doamne copilul meu?” Le doresc din tot sufletul meu acestor parinti, putere psihica si multa rabdare! Cei rai se vor lovi vreodata cu capul de pragul de sus, sa nu se impiedice de cel de jos. Sanatate multa..