Mihai Cojocaru, alături de Ianis Hagi
* Mihai Cojocaru e specializat în fotbal juvenil şi a colaborat cu Hagi la Viitorul
Românul Mihai Cojocaru, antrenor de tehnică individuală, are de 18 ani o şcoală diferită de fotbal, în Belgia. La „Skill Factor Football Academy”, Cojocaru şi colaboratorii săi, printre care şi fostul internaţional român Ovidiu Stângă, şlefuiesc viitoarele stele ale fotbalului european. Cojocaru a învăţat aceste metode de antrenament pe când era asistentul regretatului Wiel Coerver. Supranumit Einstein al fotbalului, Coerver a inventat şi botezat o metodă revoluţionară de antrenament, prin care un tânăr jucător porneşte de la cele mai simple exerciţii tehnice şi treptat se perfecţionează, desluşind toate misterele mingii. Wiel Coerver, cunoscut antrenor olandez al anilor ’60-’70, a câştigat Cupa UEFA pe banca lui Feyenoord Rotterdam, în anul 1974. El a brevetat metoda care-i poartă numele pentru antrenamentele individuale de tehnică, dezvoltând un nou concept la acea vreme, prin care, practic, dădea şanse şi copiilor mai puţin talentaţi să progreseze la acest capitol.
La „Skill Factor Football Academy” se antrenează copii din Belgia, Olanda, România şi Ungaria. În fiecare an, Cojocaru organizează campusuri în ţară, unde-i învaţă pe copii cum să dribleze. Recent, a fost prezent la Craiova, împreună cu fostul fotbalist oltean Ovidiu Stângă şi Joep Haan (şi el fost asistent olandez al lui Wiel Coerver). De precizat că Mihai Cojocaru şi Ovidiu Stângă fac parte din staff-ul echipei feminine a lui PSV Eindhoven, ca antrenor de tehnică, respectiv antrenor secund.
Mihai Cojocaru, alături de Ovidiu Stângă
Mihai Cojocaru locuieşte în Belgia de 30 de ani, unde a activat ca jucător la diferite cluburi, iar mai târziu s-a dedicat meseriei de antrenor.
Singurul club de fotbal din România care a beneficiat de cunoştinţele lui Mihai Cojocaru a fost Viitorul Constanţa. Hagi a fost încântat de colaborarea cu acesta şi au rămas în relaţii foarte bune. Am încercat, pentru cititori, câteva un-doi-uri cu antrenorul Cojocaru.
„Fără copii şi juniori nu avem fotbal”
– Ce amintiri aveţi legate de Piteşti?
– Bunicul meu (din partea mamei) este din Tigveni şi o parte din copilărie am petrecut-o acolo. Eram fascinat de driblingurile lui Dobrin care şi-au pus „amprenta” asupra mea. În ultimii cinci ani vin frecvent în Piteşti, deoarece prietena mea este din Argeş şi mergem în vizită la familia ei. De asemenea, anul trecut am susţinut un antrenament demonstrativ cu piticii de la Şcoala de fotbal „Constantin Schumacher”.
– Noul şi vechiul preşedinte al FRF este Răzvan Burleanu. Urmează vremuri şi mai bune pentru sectorul juvenil din România?
– Ca nume, contează mai puţin cine conduce destinele fotbalului românesc. Important este ca acea persoană să fie responsabilă în totalitate de tot ce se petrece în sportul rege şi să-i pese de fotbalul juvenil. Fără copii şi juniori nu avem fotbal. Dacă nu investim în tineri, nu vom avea viitor.
– Credeţi că în fotbalul juvenil românesc se pot integra principiile sportului rege din Belgia sau Olanda?
– Absolut. Lucrurile nu trebuie copiate, ci adaptate. În special, principiile lor se pot adapta şi la fotbalul nostru. Apoi avem nevoie de o viziune, o filozofie proprie care ne va ajuta să construim o metodă modernă.
Mihai Cojocaru îi învaţă pe copii să dribleze
„Totul e muncă, repetare”
– Antrenaţi grupe de copii şi juniori. Ce valori încercaţi să le insuflaţi, astfel încât pe puştii de astăzi să-i vedem peste opt-nouă ani la echipe puternice din Europa?
– De obicei, cam atunci se cerne sita, dacă nu, chiar mai devreme.
În special, căutăm să selectăm copii pentru fotbalul de top, pe baza formulei TIPS: tehnică, inteligenţă, personalitate, viteză (S-speed). Pe acest schelet formăm şi dezvoltăm jucătorul pentru a-l aduce la un nivel ridicat, iar mai târziu va fi selectat conform criteriilor de bază: mentalitate de învingător, stabilitate emoţională, controlul mingii şi al corpului, atitudine, explozivitate, inteligenţă în joc. Jucătorul de viitor trebuie să aibă aceste calităţi cheie pentru fotbalul de înaltă performanţă. Eu lucrez pe tot parcursul procesului de formare la aceste puncte. Talentul e prea puţin, totul e muncă, repetare. Este nevoie de anumite capacităţi pe care le ai de la natură, dar fără exerciţiu acestea nu reprezintă mare lucru. Din păcate, mulţi antrenori de copii din România neglijează aceste aspecte, consideră că le ştiu pe toate. Cred, totuşi, că în fiecare zi ai ceva de învăţat şi toată viaţa te perfecţionezi.
– Cât de mult v-a ajutat experienţa de la şcoală ca să vă impuneţi şi în antrenorat? Un bun antrenor trebuie să fie şi un bun pedagog?
– De la şcoală am deprins disciplina şi responsabilitatea. Făcând şcoala în sistemul comunist, evident că aceste două lucruri erau esenţiale atunci. Nu şi în momentul de faţă. Apoi, propria experienţă de viaţă am trăit-o în fotbalul juvenil, iar mai târziu am primit o altă formare. Aceste lucruri adunate m-au ajutat să-mi conturez propria viziune despre fotbal în meseria de antrenor. Fotbalul nu se învaţă din cărţi. Un antrenor bun, în primul rând, trebuie să fie un antrenor formator. Până la urmă, mai devreme sau mai târziu, suntem toţi educatori, pedagogi, părinţi, prieteni, motivatori.
– A existat o încercare de construire a unei academii internaţionale la noi în ţară, cu jucători veniţi din toate colţurile lumii. Planul a eşuat, dar poate în viitor… Credeţi că ar fi o soluţie sau mizaţi mai degrabă pe talentul tinerilor jucători români?
– Ideal ar fi ca baza să fie alcătuită din copii talentaţi de la noi din ţară. Pot fi aduşi tineri cu potenţial din toate părţile lumii, având în vedere libera circulaţie din Europa. Sincer, eu m-aş baza foarte mult pe copiii din România, care au potenţial, dar trebuie să lucrăm cu ei după metodele fotbalului modern.
De ce nu avem rezultate?
– Multe cluburi din Liga I s-au plâns de regula cu jucătorul sub 21 de ani pe care trebuie să-l folosească tot timpul pe teren…
– Viitorul Constanţa evoluează numai cu jucători tineri, rezultatele sunt pozitive, iar Hagi nu se mai plânge. Problema este alta. Cluburile de fotbal nu au mai investit de mult în propriile echipe de copii şi juniori. De aici derivă şi calitatea limitată a acestor copii cu vârste sub 21 de ani.
– De ce credeţi că nu avem rezultate la juniori, tineret şi la naţionala mare?
– Pentru că este un sistem piramidal, iar dacă fundamentul şi baza nu sunt bine clădite, mai târziu rezultatele vor fi slabe sau mediocre. După 1990, au dispărut cluburile de tradiţie, care aveau o pepinieră destul de bună pentru acel timp, iar şcolile sau cluburile private apărute nu au potenţial formator şi nici rezultate pe termen scurt sau lung.
– Consideraţi că este nevoie din nou de un campionat de tineret-speranţe, în care cei tineri să aibă posibilitatea de a juca meci de meci, sub monitorizarea constantă a celor de la club? Sau credeţi că tinerii trebuie împrumutaţi către echipe profesioniste, pentru a acumula experienţă?
– Înainte de 1990, acel campionat de tineret-speranţe avea un rost. Şi era un campionat puternic, destul de echilibrat. Copiii care ajungeau acolo jucau fotbal adevărat, având în vedere că veneau să le fie colegi pentru jocuri şi fotbalişti care nu prindeau prima echipă. Astfel, era o experienţă utilă pentru toţi. În ceea ce priveşte împrumuturile de jucători, nu-i putem da pe toţi la echipe din Europa. De exemplu, în Olanda, echipele de top au dreptul de a înscrie formaţia a doua în liga secundă, dar fără drept de promovare.
* Cum vedeţi fotbalul românesc peste zece ani? Avem vreo şansă să ne vindecăm, începând cu sectorul juvenil şi până la fotbalul mare?
– Şanse sunt, dacă ne vom organiza bine, dacă vom investi în antrenori. Şi dacă acei tehnicieni care se orientează către fotbalul juvenil sunt pasionaţi şi deschişi să facă această muncă. Dacă vom investi în academii şi centre de formare, dacă vom şti să selectăm bine copiii pentru aceste centre, dacă vom şti să organizăm campionate regionale şi naţionale echilibrate pentru aceşti copii, dacă şcolile private de fotbal se vor organiza sub o altă strucutură. Dacă….
If you believe in youth, you believe in future. (Dacă ai încredere în tineret, ai încredere în viitor.) (Johan Cruyff).
