Un an școlar… similar! Primul clopoțel ne ia întotdeauna pe nepregătite.
Se încheie prima săptămână din noul an școlar. Vrem, nu vrem, ne întoarcem la cursuri. Avem sau nu avem, trebuie să investim în tot ce presupune pregătirea și confortul minimal pentru copiii noștri. Doar cheful de învățat nu-l putem cumpăra pentru ei, așa că ne bazăm pe înțelegerea și pe voința lor.
Un dialog al surzilor În prima zi, școlile și-au deschis porțile pentru elevi și părinți. I-au întâmpinat diferit, unele cu festivitatea obișnuită, altele cu zgomot, praf și materiale de construcții depozitate în incintă. Ceremoniile de deschidere au pus în alertă familiile, autoritățile și profesorii. Orașul s-a aglomerat, străzile au fost pline de mașini, s-a circulat anevoios, iar după amiază terasele erau pline de elevi. A fost ziua în care s-au vândut, probabil, cele mai multe flori, pentru că, dacă ai uitat de importanța acestui gest, învățătoarea sau diriginta s-ar putea să țină minte. Directorii, oamenii legii și preoții au luat cuvântul la festivități, în cele mai multe cazuri, încercând să responsabilizeze și să conștientizeze elevii asupra datoriei pe care o au în noul an de învățământ și asupra disciplinei. Dar, în astfel de împrejurări, nu-i ascultă aproape nimeni. Bucuria revederii, impresiile și povestirile despre vacanța mare (care nu e niciodată suficient de mare) – fac ca zumzetul din curtea școlii să acopere discursurile, care oricum sunt șablon, cineva glumea (sau nu?!) spunând că „directoarea citește spiciul de anul trecut”. Mai amuzante sunt școlile în care microfoanele și stațiile au fost amortizate și la propriu, și la figurat, iar urările de început de an au fost ca un dialog al surzilor.
Niciodată nu sunt bani După epuizarea festivismului, însă, cei mai mulți elevi au intrat la clase. Cei mai fericiți, care nu sunt în clădiri aflate, încă, în lucru. Ceilalți au început să-și caute spațiile în care sunt relocați, școlile în care sunt mutați provizoriu sau clasele improvizate – neajunsuri pricinuite de veșnicele lucrări de reabilitare care nu s-au încheiat la termen sau, mai rău, abia au început. Săptămâna aceasta a fost mai degrabă una organizatorică, puține unități au finalizat orarul, iar mișcarea personalului didactic de la o școală la alta nu este încheiată. Unele clase au inițiat deja celebrele ședințe cu părinții, altele urmează. La acestea se comunică, de fiecare dată, ce îi trebuie copilului pentru școală. Nu lipsesc, însă, nici recomandările, nici sugestiile – ar trebui luat… vrem să cumpărăm… ne-ar prinde bine… etc., etc. – toate bazate pe verbe și pe implicarea părinților. Pentru că niciodată nu sunt bani – nu sunt bani pentru asta, adică pentru un sistem adus la zi, pentru un învățământ în condiții de calitate, iar părinții sunt nevoiți să ia atitudine, mai mult sau mai puțin, de voie sau de nevoie.
Problema manualelor continuă Tot la început de an, vine și problema manualelor, care a devenit deja penibilă în sistem. Aceleași din 2004, de necrezut într-o țară europeană care se vrea educată. Sunt învechite, transmise din generație în generație, fizic nu mai rezistă, ca obiect trecut din mână în mână. Sunt neactualizate, multe dintre ele inadecvate, nici profesorii nu le mai folosesc la clasă. Fiecare cadru didactic predă în regim studențesc, respectând doar programa. Multe manuale sunt de slabă calitate, cu greșeli care au făcut deseori deliciul presei. Disputa între manualele alternative și manualul unic continuă și ea. Nu s-a găsit nicio soluție: o fi ea greu de găsit, o fi interesul „nepescuit de nimeni” sau, dimpotrivă, e un total dezinteres? O „echipă” de oameni bine intenționați au scanat manuale vechi, din regimul ceaușist și le-au pus pe internet, gratuit, cine este interesat le descarcă și îi sunt de folos. Sunt mult mai bine făcute. Pentru că manualele, indiferent de propaganda de atunci, erau făcute de adevărate echipe de specialiști, cu portofoliu științific, nu erau făcute de cine câștigă licitația.
Îmbunătățirile rămân tot promisiuni De ce, ne întrebăm (desigur, fără răspuns), începutul de an școlar seamănă, în general, cu venirea iernii, mai bine zis cu venirea primei zăpezi care ne ia întotdeauna pe nepregătite? De ce problemele rămân similare, deși toți politicienii vorbesc despre importanța educației?!
Noul an școlar reunește vechile probleme nerezolvate ale școlii, cu îngrijorări actuale: violența, drogurile, abandonul. Spațiul școlii a devenit parcă mai nesigur decât oricând, mulți părinți se plâng de copiii care „învață” din anturajul colegilor de școală „tot felul de prostii”, unele de-a dreptul periculoase. În afară de asta, rezultatele sunt tot mai slabe. Cele mai multe universități renunță la examene de admitere, apelând la dosariadă, ca ultimă metodă de a rezista în peisajul învățământului superior, păstrându-și profesorii. Parcă nimeni nu mai are chef să învețe! Foarte puțini copii mai sunt ascultători și motivați de studiu, foarte puțini mai fac performanță. Ce i-a demotivat, oare, atât de mult? Peste trei milioane de elevi sunt înscriși, în 2023, în procesul de educație. Este anul în care noua Lege a Educației vrea să facă „schimbări importante” – o sintagmă pe care am auzit-o de multe ori. În viitor… pentru că are nevoie de aproximativ 400 de acte normative ca să poată funcționa. Așa că îmbunătățirile rămân, deocamdată, tot promisiuni!
