„Cornul şi laptele” este o iniţiativă reacţie la toate fast-food-urile şi chioşcurile „alimentare” care au asediat şcolile de pretutindeni. Dacă observi numai asediul la care este supus CN „I.C. Brătianu” Piteşti, ai imaginea unui comerţ prosper pentru patroni, dezastruos pentru elevi. Hrana sănătoasă a devenit o preocupare mai atentă în ultimii ani. Înmulţirea cazurilor de supraponderabilitate la copii, de boli de nutriţie la vârste fragede a atras atenţia medicilor care au tras un semnal de alarmă.
Semnal care este luat în serios doar acolo unde apare şi sprijinul părinţilor. Altfel, cine stă şi priveşte, în pauze (mai ales în cea mare), afluxul de elevi, ca să dăm un exemplu, care pleacă din incinta colegiului amintit mai sus şi de la Şcoala Nr. 3 spre pizzeriile din zonă, dar şi spre… KFC şi McDonald’s, are imaginea fenomenului.
Măsuri coercitive? Se pot lua, dar nu rezolvă problema decât parţial.
Mă refer aici la pericolul de accidente la care se expun elevii, pericol care se repercutează, legal, asupra şcolii în general şi asupra profesorului de serviciu care are responsabilitate în privinţa siguranţei elevului în şcoală.
Începe un nou an şcolar şi încep şi preocupările legate de „Cornul şi laptele”: licitaţii, spaţii de depozitare, modul de distribuţie, calitatea şi, implicit, siguranţa alimentară a copiilor. Pentru acest an s-a stabilit plafonul valoric pentru fiecare elev: 2,05 lei. Mult, puţin? Este de discutat; la nivel global este vorba, se spune, de 377 milioane lei. M-am uitat şi pe defalcare: 0,6 pentru legume, fructe; 0,88 pentru lapte; 0,57 pentru produsele de panificaţie. Suma este sporită de un Fond European de Garantare Agricolă, care oferă, gratuit, fructe şi lapte şi produse lactate. Sunt multe probleme. Cea fundamentală pare a fi aceasta: nu toţi elevii vor să primească această „gustare”. Din capul locului, diriginţii ar trebui să ia act de opţiunea claselor.
Apoi, vine problema mediului urban şi rural. Nu toţi elevii din mediul urban apreciază iniţiativa. Apare, drept consecinţă, o cheltuială inutilă!
Scriu cu jenă, aici, că am văzut elevi care aruncă în diverse feluri (…) laptele şi cornul. Sunt şcoli, în comune defavorizate, unde laptele şi cornul reprezintă chiar un motiv pentru care elevii vin la şcoală. Mă refer la comunităţile de romi… Alternativa cu măr este, în acest an, şi mai problematică. Este un an cu o producţie foarte mică; în unele livezi, pomii n-au nici măcar un măr sau o prună (mai ales). La mere, totdeauna vor exista şi discuţii în legătură cu mărimea şi calitatea fructului…
O idee: s-ar putea ajunge ca, în limitele plafonului, să se comande la patiserii agreate de instituţiile de specialitate (şi de lege) o plăcintă cu brânză dulce sau o brânzoaică, sau un ştrudel cu mere? Bănuiesc, însă, reţinerile şi le înţeleg. Este greu. De ce? Producătorul pune mereu profitul în dauna corectitudinii reţetei şi a sănătăţii copilului! Oricum ar fi, „laptele şi cornul” a fost, în fiecare an, alt măr al discordiei în gestiunea şcolii! …O idee bună începe să intre în dizgraţie!
