Mă uit în jur și mă panichez. Vine Covidul peste noi, în valuri. Primul, al doilea și cine știe câte vor mai urma. Pe măsură ce testăm mai mult, ne trezim cu un număr mai mare de infectați. Și o să ajungem la un punct critic, iar atunci lucrurile vor scăpa de sub control. Dacă chiar n-au scăpat. Mă întreb și eu, ca noi toți, ce-i de făcut? Și, desigur, ne uităm mai întâi – și cu speranță! – la liberali, că ei sunt la putere. 

Au făcut sau n-au făcut ce trebuie, să ne ferească de primejdie? Este limpede că n-au făcut și nici n-aveau cum s-o facă, de vreme ce nimeni din lume n-a reușit încă să-i dea de cap virusului ăstuia. Deocamdată, asta este situația și oricât am întoarce noi povestea pe o parte și pe alta, oricât am analiza-o și politiza-o, tot la ridicatul din umeri ajungem. Și ce facem în continuare? Pasăm răspunderea? Cui? Lui Iohannis? Lui Orban? Lui Ciolacu? Așteptăm să găsească alții antidotul? Iar noi urmează să plătim, dacă le reușește vaccinul, englezilor, americanilor, chinezilor ori comunității internaționale medicale. Asta e, vom plăti bani grei, dacă noi nu suntem în stare să creăm, să-l producem. Deși, eu unul cred că suntem în stare, dar am distrus climatul ăsta de efervescență, de a pune la treabă cele mai inteligente minți afirmate în epidemiologia românească. De ce n-am crede în noi, câtă vreme am avut o excelentă școală de medicină?

Și totuși, până va afla cineva soluția salvatoare, n-ar trebui să stăm cu mâinile în sân, ar trebui să ne gândim la ceva, să facem ceva. Ce?

Păi, întâi de toate, să avem grijă să nu transformăm politica într-o… ”mecanică irespirabilă”, în ură. De câte ori nu merge ceva, ne apucăm să strigăm cu toții că trebuie schimbată legea, că trebuie făcută una nouă. Cum s-a și întâmplat recent și s-a creat astfel un vid legislativ. Pe fondul căruia a crescut numărul populației infectate. Care a devenit tot mai ostilă și mai refractară indicațiilor vehiculate de autorități. 

Greșim! Greșim! Greșim! S-a instaurat o adevărată competiție între PSD și PNL, în sensul că e bun ăla care face mai multe legi, că ăla care are activitate mai bună în parlament, ăla e politician, ăla e democrat ș.a.m.d.. E adevărat că legea ajută la controlul societății. Dar, dacă la legea existentă, tot adăugăm și tot adăugăm alte stipulații ‒ ori nu ne mulțumim doar cu prefaceri, ci luăm totul de la cap ‒ ajungem să-i sufocăm și pe magistrați, să ne sufocăm și pe noi. O lege bună este o lege simplă, nu ”interpretată”, până la nouă neamuri, de avocați, de avocații avocaților, de parlamentari și politiceni.

Iată acum, de pildă, cu Covidul ăsta, puterea a ajuns să mutileze efectiv realitatea, să cadă în aberații de genul: ”purtați mască, spălați-vă pe mâini, păstrați distanța fizică”. Repetitiv și până la saturație! Păi, fraților ‒ scuzați-mi intervenția dintr-o pagină de ziar, că n-am cum să o spun tranșant în Parlament! ‒ așa trebuie să sune o lege, impede, scurt, clar și răspicat. Nu o ca o indicație prezidențială, prim-ministerială ori medicală. Lălăită și bâlbâită. Așa trebuie să sune și să fie aplicată, fără șovăială, fără jumătăți de măsură. 

Sunt trei reguli minimale, care trebuie respectate cu sfințenie. N-aveam noi o reglementare internațională care așa se numește: Regulamentul Sanitar Internațional? De ce n-am apelat la ea? Cum ținea să precize și fostul președinte. Care o cunoștea. Nu știu dacă o știa și actualul. Dar, dacă nu o știa, consilierii lui pentru ce iau banii? Evitam astfel discuția că măsurile luate de guvern sunt sau nu sunt constituționale, că ne restrâng drepturile și libertățile, că nu e democrație. Și-i adevărat, nu-i democrație, că suntem în război cu Covidul, un ”dușman” perfid și invizibil. Iar la răboi nu ordonă toți în cor, ci doar unul. Unul și atât! Care respectă legea făcută-n Parlament, nu dată pe genunchi de un guvern, de un partid, de mai știu ce interese electorale.

Apoi, dacă nu greșesc eu, libertatea noastră este mai afectată, dacă suntem lăsați să murim ca potârnichiile, acasă ori într-un spital. Care nu-i dotat nici uman, nici medical cu ce ne trebuie. Ca să urmăm un tratament sigur, științific, nu la brodeală. Și, tot dacă nu greșesc eu, principala grijă a puterii ‒ acum, când ne confruntăm la sânge cu inamicul public numărul unu ‒ ar trebui să fie sădirea în populație a capacității de a distinge între bine și rău. Sau, dacă vreți, ce este mai rău? Să ni se restrângă niște drepturi, e adevărat fundamentale ‒ temporar și desigur nu în scop electoral ‒ sau să fim lăsați în voia sorții și a… morții. Că murim, se vede bine. Sigur, nu toți de Covid, dar murim și de virusul ăsta care, ca să fie învins, are nevoie de o mână fermă și de o minte și mai fermă. Care se pricepe să distingă binele de rău, mai binele de mai rău. În loc să transforme, cum spuneam, politica într-o mecanică irespirabilă pentru noi, toți. Irespirabilă și, din acest motiv, ostilă, care-i discreditează pe cei de la putere. Care n-au luat chiar măsuri rele. Acum, problema noastră nu este să eliminăm păcătoșii, pe cei ce au zădărnicit aplicarea legii. Chiar și a celei noi, dacă au ținut neapărat să facă una pentru a clarifica povestea cu carantina, izolarea etc. Noi trebuie să eliminăm mai degrabă păcatul. Care se numește Covid, se numește bâjbâială!

La urma urmei, asta este esența intervenției mele de azi. Nu dați toată ziua în noi. Atunci când apare o greșeală, nu neapărat libertatea trebuie suprimată, eliminată, ci păcatul. Și dacă nu-l putem încă elimina, să facem cu discernământ ce trebuie făcut între timp. Și, dacă se poate, din timp. Că nici nu putem legifera toate aspectele vieții. Cu atât mai mult când ele sunt tulburate de o pandemie. Să facem clar, cât mai clar distincția dintre bine și rău. Care este înnăscută. Dar mai trebuie și cultivată. Cu sârg și pricepere. Nu cu anasâna, cum, de multe ori, se întâmplă acum. Deci, prin ce facem, trebuie să stimulăm simțul natural al discernământului. Omului de rând. Că-l avem! Nu toți suntem lipsiți de bun simț. Contați pe el și apelați la noi ‒ chiar și la gazetari ‒ cu cordialitate și amenitate, nu discreționar. Că, vedeți bine, nu dă rezultate. Din contră, produce ostilitate!

Cu mâna pe inimă, dragi liberali, credeți că ați făcut asta? Sau vi se par mai importante alegerile de la orizont? Și vouă, și pesediștilor, și celorlalte partidulețe!   

Distribuie pe Facebook