# Preotul piteştean şi-a presimţit sfârşitul

# Înmormântarea are loc astăzi, la Cimitirul Sf. Gheorghe

Plecarea prematură dintre noi în temuta Vale a Umbrelor a părintelui Marius Popescu de la biserica „Maica Precista” din Piteşti a avut un efect devastator asupra multora, cler şi credincioşi deopotrivă. Ajuns abia la „amiaza” vieţii, la doar 50 de ani împliniţi, slujitorul lui Dumnezeu şi-a dat ultima suflare în locul în care a slujit peste 20 de ani, în sfântul altar. Ultima imagine pe care a văzut-o şi cu care a adormit întru nădejdea Învierii a fost a lui Hristos, răstignit pe Crucea mare, din lemn, aşezată alături de Sf. Masă. De braţele ei s-a sprijinit când a simţit cele de pe urmă bătăi ale inimii. Stop cardiorespirator, spun medicii. Voia Domnului, spunem cu toţii. Dar un fapt uluitor a ieşit la iveală…

Preotul Marius Popescu, în sicriu

Blândeţe duhovnicească

Vestea tragediei petrecute chiar în Ajunul Crăciunului în biserica „Maica Precista” din Piteşti s-a răspândit cu iuţeala fulgerului pe tot cuprinsul eparhiei Argeşului şi Muscelului. Mulţi dintre slujitorii Domnului i-au fost lui Marius Popescu colegi de facultate ori prieteni buni, pentru că acela despre care vorbim acum la trecut avea darul de a-şi apropia oamenii. Cu vorba lui molcomă şi glasul blând reuşise să se facă plăcut, mai ales în rândul tinerilor care veneau la el în preajma marilor sărbători, pentru a-şi mărturisi păcatele. Poate mai mult decât alţi preoţi, el era înţelegător, tolerant şi nu-l împovăra pe cel îngenuncheat în faţa scaunului spovedaniei cu canoane grele. Poate aşa se explică numărul mare al tinerilor care, în ultimele două zile, au venit ca-ntr-un adevărat pelerinaj la parohia de pe strada Crinului. După efectuarea autopsiei, sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus pentru o zi şi-o noapte în capela mortuară a parohiei, iar ieri la prânz a fost aşezat în biserica în care Marius Popescu a slujit 24 de ani, adică aproape jumătate din scurta sa viaţă.

Lângă această Cruce a murit

„Am pierdut un bun predicator”

Îndrumat de tatăl său, cunoscutul preot Mihai Popescu care a slujit tot la „Maica Precista”, Marius a manifestat din adolescenţă dorinţa de a-i călca pe urme. După absolvirea Liceului „Bălcescu” de la acea vreme, a urmat Facultatea de Teologie de la Sibiu. Din 1994 a fost numit preot la biserica în care se afla şi tatăl său, după perioada în care a cântat la strană. Îşi împlinise visul. Pe-al lui şi pe-al părinţilor săi, mama, învăţătoare fiind încântată să aibă doi preoţi în familie! S-a integrat perfect în rândul preoţilor bisericii şi încet, dar sigur şi-a creat un nume în lumea clericilor, achitându-se cu brio de responsabilităţi, catehizarea tinerilor ori acţiuni filantropice. Tot cu tinerii avea să lucreze şi la seminar unde, făcând ascultare, a ocupat funcţia de preot spiritual. Preocupat în permanenţă de perfecţionarea sa, a urmat şi cursuri de doctorat. Parohul Victor Grigore, cel care de altfel avea să-l şi descopere fără viaţă în altar în dimineaţa de 24 decembrie, copleşit de tristeţe, a avut totuşi puterea să-şi caracterizeze prietenul în câteva cuvinte: „Un om pe care te puteai baza oricând, un excelent sfătuitor atât pentru cei apropiaţi lui, cât şi pentru credincioşi. Pierdem un bun predicator…”

Pr. Mihai, un tată zdrobit de durere

Avea planuri…

„Unde este multă înţelepciune este şi mult necaz”, scria Elesiastul, iar părintele Marius Popescu n-a fost ocolit de încercări ale vieţii. Dar toate problemele familiale le-a trecut cu nădejdea că Dumnezeu îi rezervă alte bucurii. Chiar avea planuri de viitor, ne mărturiseşte parohul V. Grigore. Avea o locuinţă nouă şi cu un tonus bun vorbea despre ce ar putea realiza de acum înainte. Însă…”omul nu este stăpân pe suflarea lui şi n-are nicio putere peste ziua morţii”, stă scris în Scriptură. Adevărul acestor cuvinte s-a vădit, iată, în Ajunul Crăciunului. Care dintre creştinii care-l primeau în casele lor cu icoana ar fi bănuit că-l văd pe preotul lor pentru ultima dată? Deşi în primăvară, din cauza unei mari supărări suferise un preinfarct, totul era sub control şi părintele nu se mai văitase niciodată de dureri ale inimii. Şocul a fost total, pentru familie, preoţi şi enoriaşi.

Veşminte noi

Totuşi, judecând acum la rece, mulţi dintre cei apropiaţi cred că preotul îşi masca suferinţa, tocmai pentru a-i proteja. Îşi ducea crucea inimii bolnave şi a singurătăţii fără a supăra pe alţii şi, după cum avea să se dovedească, părintele Marius s-a gândit inclusiv la moartea sa! În ziua dinaintea sfârşitului său fulgerător, el s-a spovedit şi s-a împărtăşit. Pare firesc înaintea unei sărbători, dar faptul care a uluit a fost altul: a fost găsit în casa sa un rând de haine preoţeşti noi! În lumea clericilor se ştie că acest obicei este specific preoţilor bătrâni care îşi păstrează veşminte noi tocmai pentru a fi înmormântaţi în ele. Restul preoţilor nu au această preocupare a veşmintelor noi şi chiar se feresc să deţină aşa ceva acasă!

Părintele, miluind un creştin

Ziua de pe urmă

Începând de ieri de la prânz sute de oameni, de la adolescenţi până la cei cu vârste înaintate, au trecut prin dreptul sicriului. Majoritatea plângeau în clipa în care aşezau flori alături de trupul preotului şi aprindeau lumânări în şfeşnic. Aflând povestea veşmintelor celor noi, mulţi se cutremurau gândindu-se că preotul, asemeni monahilor care-şi prevăd sfârşitul, le pregătise tocmai pentru acest trist eveniment. Prima slujbă de pomenire a săvârşit-o, cu lacrimi în ochi, parohul V. Grigore. Apoi, pe tot parcusrul zilei, mulţi dintre preoţii veniţi în grupuri să-l vadă pe fostul lor coleg şi prieten au mai săvârşit slujbe asemănătoare. Părintele Marius era îndrăgit de toţi. El ştia cuvintele Scripturii: „Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât aurul şi argintul”. Şi a reuşit să devină un nume şi, iată, clerul îi arată preţuirea sa. Vor fi alături de familia îndoliată şi astăzi când, la ora 12, va fi săvârşită slujba înmormântării în prezenţa a peste 30 de preoţi în mijlocul cărora se va afla, aproape sigur, însuşi arhiepiscopul Calinic Argeşeanul. Va fi ziua de pe urmă în care „se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, iar duhul la Dumnezeu, care L-a dat”.

Astăzi, în jurul orei 16, înainte ca soarele iernii să apună, trupul va fi coborât în mormântul din cimitirul Sf. Gheorghe. Poate, tot o premoniţie? Părintele Mihai Popescu cumpărase cu ceva timp înainte cripte nu doar pentru el şi soţia sa, ci şi pentru Marius! Iar astăzi, tatăl devastat de suferinţă, privind pentru ultima dată chipul iubitului său fiu, va rosti alături de ceilalţi preoţi: „Se pecetluieşte acest mormânt până la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos…”

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio