Gata! Azi se încheie campania electorală. Până la noapte o să-i mai vedeţi pe candidaţi la televizor, prin cartier, pe stradă sau pe uliţă, „stând de vorbă cu cetăţenii”, foarte interesaţi de problemele lor… Apoi, pe cei mai mulţi n-o să-i mai vedeţi deloc. Până la următoarele alegeri. Azi e ultima zi de promisiuni, de gogoşi ambalate în hârtie cu sclipici, de „combătut” adversarul politic, e ultima zi de vorbe, mai puţin de fapte.
Ca o primă concluzie a acestor 30 de zile dintre cele mai anoste la care am asistat vreodată aş insera afirmaţia unei bătrâne distinse, făcute ieri în centrul Piteştiului: „Atâta risipă de hârtie pentru afişe şi pliante! Cui foloseşte? Că lumea nici nu se uită la ele, le aruncă pe jos, le calcă în picioare!” Dezamăgiţi de clasa politică actuală, fără elite, slabă şi coruptă, oamenii şi-au pierdut încrederea în mulţi dintre cei care le cer acum votul.
Prin prisma jurnalistului care de mai bine de douăzeci de ani a asistat la campaniile electorale din Argeş, pot argumenta această lehamite a alegătorilor faţă de candidaţii la funcţiile locale. Dacă în urmă cu patru ani, unii încercau să cumpere sufragii strângând semnături, tocmai în campania electorală, pentru salvarea Arpechim sau anunţând – pentru a nu ştiu câta oară! – că vor construi calea ferată Vâlcelele – Râmnicu-Vâlcea, acum absurdul a îmbrăcat alte forme.
Cei mai mulţi candidaţi fac din gură spitale: regionale, orăşeneşti, comunale, nu contează, să fie acolo, să ne ajungă… Dar „uită” să spună că, din cauza unui sistem bolnav, nu mai avem medici, fiindcă ei pleacă să muncească pe bani în străinătate. Alţii „construiesc” parcuri industriale, deşi industria noastră se mai rezumă la Dacia. Aparatele de propagandă ne anunţă, în pofida regresului economiei, că în primele patru luni ale anului 2.000 de şomeri şi-au găsit de lucru. Unde? Probabil, la hipermarketuri. Alţii vor să câştige alegerile fluturând steagul FC Argeş, după ce tot ei l-au distrus cu ani în urmă.
Ni se mai vorbeşte, cu seninătate, despre un viitor probabil, despre „investiţii cu fonduri europene”, adică ni se vinde pielea ursului din pădure sau peştele din baltă, dar nouă ne sunt proaspete în memorie cel puţin două eşecuri recente cu finanţare UE: pârtia de schi de la Moliviş şi reabilitarea Colegiului Naţional „I.C. Brătianu”. Şi mai am cel puţin două… tari: până la sfârşitul lui 2016 „vom avea” dig în Lunca Argeşului, deşi noi, de câţiva ani, nu suntem în stare să reparăm o mică porţiune de mal rupt; iar strada Trivale din pădurea cu acelaşi nume „va avea” parfum de epocă, adică piatră cubică şi felinare. Cu alte cuvinte, ceva special: la sărăcia noastră, scoatem asfaltul şi aducem piatră cubică, foarte periculoasă iarna, probabil schimbăm şi bordurile, că au crescut cam mult…
Pe mulţi dintre candidaţi i-am cunoscut de-a lungul timpului. Sunt convins că unii nu cred ceea ce zic şi nu zic ceea ce cred. Drept urmare, stimaţi alegători, nu puneţi preţ pe vorbe, ci pe fapte.
Gabriel LIXANDRU
