Şedinţa publică, un furnicar
Ieri, la Liceul Tehnologic „Astra” din Piteşti cadrele didactice au avut ultima şansă să ocupe un loc la catedră în noul an şcolar. La şedinţa publică, sute de oameni au venit să-şi găsească un loc de muncă. Însă mulţi n-au avut noroc. Cei care şi-au dorit o catedră de limba română, istorie sau limbi moderne au fost cei mai ghinionişti. La istorie, de exemplu, nu a fost scos la concurs decât un post. Candidaţii pentru limba şi literatura română – cei mai numeroşi – au avut de ales, din trei catedre, posturi aflate la distanţe mari faţă de Piteşti. Unii au nevoie acută de bani pentru a-şi creşte copiii, aşa că au acceptat fără să clipească cele câteva ore pe care şcolile din Slobozia, Miroşi şi Muşăteşti le-au scos la concurs.
În schimb, în domeniul real, adică la matematică, biologie sau fizică, situaţia a fost alta, viitorii profesori având oferte. Dar nu s-au înghesuit foarte mulţi pentru aceste materii; iar fiecare instituţie de învăţământ nu a scos la concurs la şedinţa publică de ieri mai mult de două-trei ore. Astfel, un profesor trebuia să aleagă cel puţin şase şcoli pentru a-şi face o normă întreagă de 18 ore. Deci, dacă stăm să calculăm, nici profilul real nu a fost mai norocos.
Dragoş Vrânceanu, inspectorul de la Resurse Umane, i-a anunţat pe cei rămaşi „pe dinafară” că de marţi pot veni la inspectorat să se înscrie pe listele de aşteptare, în cazul în care vor mai apărea noi posturi vacante.
După ore întregi de speranţe, mulţi au plecat aşa cum a venit: dezamăgiţi şi cu un gust amar. Am întâlnit acolo oameni care dau examenul de titularizare de peste 20 de ani şi care nu găsesc un loc stabil de muncă. Şi ne întrebăm: unde sunt oare catedrele vacante, căci nu ne vine să credem că nimeni nu se pensionează sau nu-şi întrerupe activitatea. An de an apar tineri dornici să muncească, să educe, poate şi să schimbe ceva în sistem, însă nu au ocazia să profeseze nici măcar o oră şi atunci preferă să renunţe la meseria de dascăl, să-şi poată câştiga o pâine.
Ioana RADU
