Avem o ţară minunată! Cu locuri superbe care merită văzute şi promovate. Dar, din păcate, turismul are nevoie de mai mult. Nu doar de lucrători în domeniu, că tot se discută despre „importul” de forţă de muncă, ci mai ales de o infrastructură adecvată. Din toate punctele de vedere.
De neînţeles
În minivacanţa de Paşti – 1 Mai am petrecut câteva zile cu familia la Cheile Grădiştei Fundata, la graniţa cu judeţul Argeş pe culoarul Rucăr-Bran. Auzisem de bine despre această zonă şi s-a confirmat: la aproape 1.300 metri altitudine, pe un platou situat între masivele Bucegi şi Piatra Craiului, se desfăşoară în toată splendoarea un resort ca în Elveţia. Peisajele îţi taie respiraţia, iar dotările şi infrastructura sunt de vis. Poţi face drumeţii, poţi încerca şi senzaţii tari pe trasee de aventură în natură, pe tiroliană sau bicicletă electrică ori „normală”, te poţi relaxa în jacuzzi cu vedere la… munte ori poţi practica sporturi diverse. Accesul în staţiune se face pe un drum privat de vreo 5 km, asfaltat, care se desprinde din drumul judeţean spre înălţimi. Tot aşteptând… statul, proprietarii au zis că mai bine toarnă ei asfalt şi astfel a rezultat o şosea şerpuită, pitorească, printre brazi şi coline molcome sau abrupte. Ca să ajungi aici de la Piteşti, trebuie să parcurgi cunoscutul drum naţional 73 spre Braşov, care este un adevărat mister: de atâta amar de vreme se află în reabilitare, dar şantierul nu se mai închide odată, încât te întrebi dacă nu cumva ar fi fost mai bine ca statul să dea DN-ul unui privat precum cel de la Cheile Grădiştei, ca să se termine treaba! Este de neînţeles cum reabilitarea unui drum naţional pe o lungime de circa 130 km între Piteşti şi Braşov, care trece şi prin Câmpulung Muscel, să dureze ani buni! Cu avatarurile de rigoare: gropi, zone reabilitate şi nemarcate, treceri de nivel cu calea ferată în care îţi rupi suspensiile la maşină… Şi, colac peste pupăză, cu căruţe şi… maşini de gunoi care au program de colectare când ţi-e lumea mai dragă şi vrei să ajungi mai repede la destinaţie… Iar dacă vă temeaţi cumva că în Braşov DN 73 e mai breaz decât în Argeş, vă aducem o „consolare”: pe alocuri e mai rău ca la noi!
Cel mai curat aer
Revenind la Cheile Grădiştei, se spune că aici ar fi cel mai curat aer din România. Vremea, desigur, e capricioasă, ca la munte, dar ai ce face şi când e zăpadă (sunt zone de schi), şi când plouă sau bate vântul, dar şi când e soare. Dacă atunci când vine vorba despre mare înţeleg că unii români preferă Grecia sau Turcia, când ne referim la munte nu pot accepta decât motivarea că drumurile sunt proaste la noi. În rest, este păcat să pleci din ţară pentru munte când aici avem zone de un pitoresc aparte, de neegalat. Argeşul, de exemplu, are cei mai înalţi, cei mai izolaţi şi cei mai întinşi munţi din ţară, plus una dintre cele mai importante realizări antropice din toate timpurile, maiestuoasa şosea Transfăgărăşan, care ne leagă de un alt judeţ turistic important, Sibiu. Şi de care am vrea să ne lege cât mai repede şi autostrada peste munţi, dar tare ne e teamă că vom avea mult de aşteptat până atunci!
Obiective
De la Câmpulung până la Braşov, peisajul este generos: munţi de poveste, clădiri de luat în seamă, un drum care, deşi prost pe alocuri, îmbie la şofat, Mateiaşul cu al său mausoleu al eroilor, Rucărul cu pădurile sale, Dâmbovicioara cu peşteri, chei şi tradiţii străvechi, Branul cu al său castel, Râşnovul şi semeaţa cetate cu însemne a la Hollywood, plus Braşovul cu nestematele sale, de la Biserica Neagră la Postăvar, de la zona istorică la un centru comercial modern cum probabil va fi şi în Piteşti când mall-ul din cartierul Tudor Vladimirescu va deveni realitate… Găsim, însă, şi urme ale nepăsării: de la drumuri proaste până la clădiri-monument din Câmpulung în ruină, de la Cetatea Oratea prăpădită de vitregiile vremii la drumurile încă de piatră ori din pământ din Dâmbovicioara, de la produse cumpărate din hipermarketuri şi vândute apoi pe marginea şoselei ca fiind „tradiţionale” până la cozile de maşini care mai mult stau decât merg în multe momente ale săptămânii, în special în weekend. Şi uite aşa devii un turist trist în România, căci tot ce se petrece pe acest petec de ţară descris sumar mai sus se regăseşte pe plaiurile mioritice atât de frumoase ale ţării, atât de generoase, dar atât de mult lovite de un soi de resemenare împănată cu îngălare şi neputinţă…
