România are un potenţial turistic enorm. Gabriel Radu, manager al cunoscutei agenţii de turism „Discovery”, a făcut numeroase demersuri la autorităţi şi la „confraţi” pentru a-i convinge de necesitatea unor parteneriate, de importanţa promovării şi a căilor de comunicaţii. Nu a găsit ecoul scontat. Ba, unii chiar i-au spus, doct, „ce, ne înveţi tu pe noi?”.
Tăieri „tradiţionale”
Judeţul Argeş are un mediu natural aparte, demn de Elveţia şi Austria la un loc: munţi impozanţi, păduri semeţe, văi ademenitoare, lacuri şi cascade superbe, dealuri şi râuri… Ce folos, însă, când nu ai pe ce ajunge la ele? Drumuri sunt puţine şi… cârpite. E Transfăgărăşanul, dar stă mai mult blocat, fiind tranzitat de camioane încărcate cu buşteni („când am mers la munte, am văzut o fâşie de pădure defrişată; am crezut că vor să facă o pârtie de schi şi m-am bucurat, dar apoi am aflat că era vorba despre «tradiţionalele» tăieri ilegale de arbori!”, ne-a spus, la un „pahar de vorbă”, acelaşi Gabriel Radu). Or fi ei munţii impozanţi, dar ce folos dacă se fură până şi marcajele turistice, iar copacii cu marcaje se taie? Or fi ele lacurile frumoase, dar sunt exploatate ilegal din punct de vedere al pescuitului şi au devenit adevărate depozite de gunoaie; iar râurile repezi şi cristaline sunt colmatate (of, ce frumos era la Piteşti cu vaporaşul pe Argeş!) şi au devenit teren fertil pentru balastiere care le pun în pericol cursul… Autorităţile asistă impasibile la acest măcel asupra naturii. Să spunem că îl gestionează?
Neputinţă
Consiliul Judeţean Argeş şi consiliile locale din Braşov şi Dâmboviţa şi-au dat mâna la un moment dat pentru construcţia unor staţiuni de schi în Leaota şi Iezer. Au trecut ani buni de atunci şi nimic nu s-a întâmplat. Nici măcar un amărât de studiu de fezabilitate nu a fost pornit! De asemenea, onor Consiliul Judeţean s-a apucat, împreună cu primăriile din Brăduleţ, Arefu şi Cicăneşti, să facă staţiunea de schi Moliviş: un proiect devenit între timp sinonim cu bătaia de joc, cu neputinţa, cu nepriceperea şi cu jaful pe care organele de anchetă îl vor devoala cât de curând. De asemenea, Consiliul Judeţean s-a angajat să facă şi Drumul Capitalelor (care leagă Piteştiul de Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel, pe de-o parte, şi de Târgovişte şi Bucureşti, pe de altă parte – în asociere cu consilii judeţene vecine). Proiectul viza şi construirea unor hanuri în stil vechi. Aţi mai auzit ceva de atunci? Tot Consiliul Judeţean ne promite reabilitarea Cetăţii Oratea de la graniţa montană cu Braşovul: nimic; liftul încă se lasă aşteptat la Cetatea Poenari; nici consiliile locale nu sunt mai breze: monumentele din diverse localităţi (fie că vorbim despre imobile precum Palatul Perticari la Izvoru sau Casa Rebreanu la Ştefăneşti, fie că ne referim la cimitire ale eroilor sau la alte monumente) se degradează de la o zi la alta.
Şi ne mai mirăm?
Pe lângă banii îngropaţi în proiecte precum Moliviş, se pierd şi potenţiale venituri. Sunt însuşite, astfel, milioane de lei care ar putea să intre în vistieria judeţului din turism. Ne mai mirăm că în Argeş au proliferat particularii care fac evaziune cu pensiunile lor? „Un privat care face evaziune ia 80 lei, să zicem, pe o cameră pe noapte. Unul care lucrează cinstit ia 120 lei, dar plăteşte şi taxe şi impozite şi rămâne, evident, cu mai puţini bani decât cel care face evaziune. Nu este deloc corect şi nu se iau, din păcate, măsuri”, ne-a spus Gabriel Radu. Corect. În scriptele Direcţiei de Statistică Argeş, anual ne trec pragul judeţului cam 120.000 de turişti. Asta, în condiţiile în care în weekenduri pe Transfăgărăşan se circulă bară la bară, la pensiunile din judeţ nu mai găseşti un loc liber de cazare, iar la anumite evenimente localităţile freamătă de lume. Neputinţă sau nepricepere a autorităţilor? Rămâne de văzut. Iar Argeşul este doar o piesă din puzzle-ul turismului românesc. Ţineţi-vă bine: România ar putea încasa anual 7-8 miliarde euro din turism. Fără infrastructură şi promovare câştigă de trei ori mai puţin, spun datele oficiale. Şi ne mai plângem că o ducem rău…
