Ultima sâmbătă cu temperaturi de vară am petrecut-o pe coclauri, coborând din Moşoaia în vale, în satul Ciocănăi şi de acolo până la Zoo Piteşti. Să tot fie vreo 10 km. Am plecat devreme, căci ideea de drumeţie i-a aparţinut fiului meu în vârstă de 5 ani. Fiind luat prin surprindere de acest plan îndrăzneţ, am zis să mă asigur că totul va fi ca la carte. Juniorului îi plac nespus călătoriile şi se bucură de fiecare dată când vizitează noi locuri. Prin judeţ a văzut „Omul de fier” şi Mănăstirea de la Curtea de Argeş ca obiective impozante, dar în egală măsură pot să spun că-i plac toate „ciudăţeniile” pe care noi le considerăm banalităţi. Cum ar fi releele de comunicaţii situate în apropierea DJ 703E.
„Biserica cu moartea”
Zis şi făcut! Pregătesc rucsacul cu toate cele necesare (apă, mâncare, o haină de schimb) şi o luăm uşor-uşor spre Ciocănăi, prima oprire fiind la biserica din sat. Este absolut spectaculoasă, datorită picturilor de pe zidurile exterioare, ce înfăţişează moartea cu coasa. Din acest motiv lăcaşul de cult mai este numit „Biserica cu moartea”.
Deşi pe internet circulă tot felul de poveşti menite să bage spaima în oameni, realitatea e cu totul alta şi nu ţine de superstiţii sau blesteme.
„Chipul «doamnei cu coasa», pictat la 1863 de un anonim pe peretele bisericii din Ciocănăi, a speriat, i-a îngrozit pe unii, pe alţii i-a făcut să zâmbească, în timp ce o parte de presă, speculând, scoţându-l din context, l-a plasat, iresponsabil, în zona superstiţiei, aducând sfântului lăcaş şi credincioşilor inocenţi imense prejudicii şi o nemeritată şi falsă notorietate” – apreciază publicistul Dumitru Manolache.
Explicaţii în „Lumina”
„Tema morţii nu este singulară în pictura murală din România. Mai există biserici, chiar în judeţul nostru, cum ar fi Biserica Olari din Curtea de Argeş, unde, ca şi aici, pe partea exterioară, este reprezentată moartea. Particularitatea picturii de la Ciocănăi credem că ţine de un eveniment tragic, prin care a trecut comunitatea, iar prezenţa Sfântului Haralambie pictat la interior ne face să avansăm această ipoteză, ştiind că el este protectorul împotriva ciumei. Dar făcând legătură cu evenimentele istorice, ne gândim la o posibilă invazie otomană, atestată de altfel istoric, care a dus şi la incendierea Bisericii «Sfânta Parascheva» din apropiere. Sub impresia acestei traume, apare şi imaginea morţii despre care vorbim, alături de Arhanghelul Mihail, în dispută pe sufletele oamenilor“, precizează prof. dr. Marius Cîrjan în ziarul „Lumina”.
Privind harta de ansamblu, ai spune că nimic interesant nu vei întâlni în drumul către nicăieri. Pentru că la un moment dat apar atâtea bifurcaţii, încât nici nu mai ştii pe unde să o apuci. GPS-ul indică însă drumul cel mai bun şi pe el ne îndreptăm, cu paşi repezi, spre antenele din vârful dealului.
Observ că sătenii, mulţi dintre ei, nu o duc deloc rău. Apar vile şi viluţe lângă casele bătrâneşti, oamenii au maşini personale, iar unii dintre ei – utilaje pentru agricultură. Aşadar, viaţa la ţară nu e atât de rea, mai ales când în gospodărie ai păsări şi animale, iar subiectul cu pesta porcină nu prea mai e în prim-plan. Fapt confirmat chiar de anumiţi localnici care spun că subiectul e „răsuflat”. În fine, sunt alţii care încă se tem.
Pe drum ne întâlnim cu un bărbat la vreo 45-50 de ani care cară lemne pe bicicletă. Are un chip paşnic, senin şi cel mic intră în discuţie cu el, fiind atras, desigur, de vehicul. Nu mă bag în discuţie şi îl las să-l „toace” cu întrebări tehnice şi comparaţii între diverse modele de biciclete.
La cinci anişori, fiecare mic detaliu contează. Ajung la concluzia că nu ai nevoie de lucruri spectaculoase pentru a trăi fericit. Dacă un copil se poate bucura când vede o antenă de telecomunicaţii, o bicicletă paradită, noi de ce nu am putea aprecia lucrurile mărunte?
În schimb, un aspect pe care nu îl putem trece cu vederea este mizeria pe care unii oameni o lasă în urmă. Ceva mai departe, pe drumul de care v-am povestit am întâlnit adevărate rampe de deşeuri care, din câte ştiu, s-au adunat de-a lungul anilor şi nu au fost strânse niciodată. De ele cine se ocupă? Întreb pentru că asta a zis şi cel mic: „cine a făcut mizerie aici?”
Altfel, turist, drumeţ sau cum doriţi să spuneţi puteţi fi peste tot în acest judeţ, căci potenţial există. E nevoie şi de implicare şi responsabilitate, evident, din partea adulţilor.
